NEPUTINŢA LACRIMILOR DIN FINAL

Lacrimile-s curățirea ochilor care-au greșit
Și ne-apropie de Domnul cel ascuns în infinit.
Doar atunci sunt eficace dacă le vărsăm la vreme
Și cât timp de Domnul nostru inima din piept se teme.

Lacrimile fac dovada, dacă nu-s de crocodil,
Că Hristos Mântuitorul locuiește-n noi umil.
Firea nu-i actor credibil într-un plâns ce-i regizat
Dacă plânsul nostru vine din Duhul ce ni s-a dat.

Amintim ca-nvățătură pe Esau, lumescul fiu,
Ce-a vrut să manipuleze printr-un plâns venit târziu.
Toți urmașii săi în lume pe Iacov l-au dușmănit,
Cum a fost Irod cel Mare ce-n chin groaznic a murit.

Ce să mai vorbim de Saul, împărat falimentar,
Care-a plâns; dar plânsul firii e teatral și-i în zadar.
David prin mărinimie și cu tact l-a-ngenuncheat,
Ca să afle după-aceea că de rău nu s-a lăsat.

Nu avem nicio dovadă că pe Nebo, sus pe munte,
Moise ar fi plâns cu lacrimi, cu broboane pe-a lui frunte.
El a plâns pe dinăuntru și durerea s-a aprins
Când Iehova, cu dreptate, cererea lui i-a respins.

Noi să mulțumim cu lacrimi pe când Domnul nostru sfânt
Nu ne-ascultă orice rugă ce-o nălțăm de pe pământ.
Poate unele nu-s bune, nu ne-ar fi de vreun folos.
Poate altele n-au slavă pentru Mesia Hristos.

Ca și ucenicii care, plini de-ai râvnei lor fiori,
Au cerut din ceruri focul peste cei neprimitori,
Tot astfel și noi în rugă cerem lucruri fără rost
Nu ne mulţumim cu hrană şi cu-al nostru adăpost.

Mulțumiți deci pentru toate, spune Biblia-ntr-un glas,
Pentru timpul cel din urmă care ne va fi rămas.
În curând închinătorii cei în adevăr și-n duh
Se vor întâlni cu Domnul la-ntâlnirea din văzduh.