Necazul binecuvântat

Necazul binecuvântat

Dacă astăzi ai pe cale,
Un necaz ce te apasă,
Numai Domnul îl cunoaște,
El a spus că nu te lasă.

El aduce bucurie,
În al tău necaz mereu,
Nu te lasă-n deznădejde,
Te ridică-n ceasul greu.

Când necazul te apasă,
Şi durerea-n piept e grea,
Tu ridic-a ta privire,
Către Cel din Golgota.

Dacă azi pe drumul vieții,
Vântul e fără-ncetare,
Domnul vrea prin vânt întruna,
Tu să simți o cercetare.

Dacă verşi lacrimi amare,
Şi te doare rana ta,
Domnu-ți spune... vindecarea,
Este doar în mâna Mea.

Tu să nu pui la-ndoială,
Dragostea lui Dumnezeu,
Căci El știe cât s-aprindă,
Focul în necazul tău.

Tu priveşte-l astăzi frate,
Ca pe-o binecuvântare,
Când ajungi să ai necazuri,
S-au când ai vre-o încercare.

Domnul vrea ca tu prin ele,
Să îl simți pe El aproape,
Tu să vezi cum El lucrează,
Cu iubire și dreptate.

Dacă ai gustat amarul,
Gustul ce-i ca un pelin,
Spune-i Domnului în rugă,
El e miere și alin.