NE RAZBOIM...

NE RĂZBOIM...

Ne războim cu forţele ce vin din întuneric
Avem de-a face cu-n inamic viclean, puternic
Spre sufletele noastre vin săgeţile-arzătoare
Lansate de legiunile din bezna-ngrozitoare.

Ne-atacă gânduri negre, ne-atacă mereu firea
Ce vrea să infiltreze în noi nemulţumirea
Sămânţa răzvrătirii e răspândită-n lume
De-aceea sunt atâtea plăgi şi-atâtea ciume.

E-o luptă ne-ncetată, pe viaţă şi pe moarte
Aşa cum bine-i precizat în Sfânta Carte
Căci încă EUL mai vrea supremaţie
Să poată să ne rupă de sfânta-mpărăţie.

Rebelul aruncat din slavă-n adâncime
Acţionează-ntruna cu diabolică iuţime
Şi e la lucru peste tot, e bine echipat
Cu uneltire şi minciună pe mulţi i-a derutat...

Iar aliaţii lui nu dorm, nu-şi iau vacanţă
(Că asta-i legea scrisă în crunta alianţă)
Ei merg din loc în loc, pretind că sunt cucernici
Dar scopu-i clar: să-i facă pe aleşi, nevrednici.

Duşmanii dau târcoale să ne răpească ţelul
Să ne sucească gândul, să ne slăbească zelul
Şi lupta nu-i uşoară dar Cel ce e în noi
Ne dă noi energii să trecem prin puhoi.

Ne războim cu forţele ce vin din întuneric
Dar braţul Creatorului e-aşa puternic
Că poate să ne scape din cursele ascunse
Şi poate să ne-aline fiinţele străpunse.

Împresuraţi suntem, mereu, de îngeri păzitori
Vom fi întotdeauna mai mult decât biruitori
În carul biruinţei ne poartă un Viteaz
Cu El la cârma vieţii ne este duhul treaz.

Ne-ncredem doar în forţa ce-a întocmit planete
Şi-n armele luminii şi-n sfintele decrete
Pe câmpul bătăliei cu noi e bunul Tată
Triumful e al nostru prin mila-İ necurmată.

Prin sfântul caracter format în bătălie
Vom fi răpiţi la Cer întocmai ca Ilie.

Septembrie, 2006