Ne rătăcim în poezie

Ne rătăcim în poezie,
Dar versurile ei nu sunt,
Străine de a noastre inimi,
Sunt pașii noștri pe pământ.
Trăirea noastră este scrisă,
Și lacrimile slove sunt,
Și zâmbetul e pus pe-o foaie,
Și tot ce noi purtăm în gând.
Ne rătăcim pe-o coală albă,
Noi cei ce scriem poezii,
E pentru noi o armă care,
E ca un râu cei prin pustii,
Ne-alină sufletele noastre,
Când trec adesea prin necaz,
O poezie este-un strigăt,
E lacrima de pe obraz.
Ne rătăcim printre cuvinte,
Ce pline sunt de vis și dor,
Urcăm pe aripi de iubire,
În poezii suntem în zbor,
Trăim iubirea minunată,
Ce-i printre rânduri scrisă ea,
O poezie este darul,
Ce nimeni nu îl poate lua.
Ne rătăcim dar rătăcirea,
Amin