Ne porţi de grijă...

NE PORŢI DE GRIJĂ...

Purtarea Ta de grijă e extraordinară
O, Tată preaiubit, Tu nu ne laşi afară
Tu ne ascunzi în Tine; eşti sigur Adăpost
Cu Tine, niciodată, înstrăinaţi n-am fost.

Prezenţa Ta dă pace, tărie-n încercare
Şi-nlătură din noi perfida frământare
Din groapa deznădejdii Tu vii să ne dezlegi
Iar de cădem pe cale, desigur, ne-nţelegi,

Dar ne ridici îndată, ne dai noi energii
Să înfruntăm năpaste şi ură şi urgii
Când cerul existenţei e plin de norii groşi
Ne-nseninezi viaţa să fim iarăşi voioşi.

Torentu-Ţi de iubire, zilnic, ne cucereşte
Cuvântu-Ţi luminat de patimi ne păzeşte
Când valurile vieţii în noi se năpustesc
Doar un cuvînt rosteşti şi-apoi se liniştesc.

Când cercetăm Scriptura aflăm că niciodată
Pe-ai Tăi nu i-ai lăsat în marea-nfuriată
I-ai scos la locul larg, le-ai netezit cărarea
Şi toţi au constatat ce mare ţi-e-ndurarea.

Te-ai îngrijit de Pavel când vrut-au să-l ucidă,
Când uşile vestirii au vrut să le închidă
Şi-n mijlocul prigoanei a-nfăptuit lucrare
Ce-n lumea pribegiei nu are-asemănare.

Ai stins săgeţi aprinse trimise spre ai Tăi
De cei ce nu cunosc neprihănite căi
Ai despicat o mare să iasă din sclavie
Al Tău popor ales; străin să nu mai fie.

Citim cum Daniel în groapă aruncat
De leii-nfometaţi să fie sfâşiat
Nevătămat a fost; nici o zgârietură
Nu au văzut la el duşmanii plini de ură.

De-am fi-n cuptor încins acolo ai trimite
Un înger cu răcoare, cu vorbe potrivite
Cei ce-ar aprinde focul ar fi total uimiţi
De felul cum suntem de Tine ocrotiţi.

Spre Tine alergăm când demoni ne-mpresoară
Şi vor să ne încarce c-o groaznică povară
Eşti Turnul de scăpare unde găsim alin
Ce mare eşti, o Tată, ce mult Te preţuim!

Infernul îşi trimite armatele spre noi
S-aducă-ngrijorări şi zbucium şi noroi
Dar toate sunt respinse de marea-ncredinţare
Că eşti refugiul nostru de-i vifor sau dogoare.

Atâtea curse sunt pe calea spre răsplată
Dar Tu veghezi întruna; cărarea-i luminată
Vedem traseul clar; direcţia e clară
Călătorim cu drag spre Patria stelară.

Ne sari în ajutor la timpul oportun
De-aceea Te slujim nu doar când e Crăciun
Ci-n fiecare clipă suntem cuplaţi cu Tine
Eşti sursa făr-apus a stărilor divine.

Motive să ne temem nu-s – eşti lângă noi
La fiecare pas spre lumea de apoi
Când truda ne cuprinde ne uşurezi povara
Ne dai, iar, vigilenţă să ne păstrăm comoara.

Purtarea Ta de grijă creează-n noi ardoare
Să ne-aplecăm umili la sfintele-Ţi picioare
Ce mult Îţi pasă Ţie, o, dătător de viaţă
Vrem pururi să-Ţi privim strălucitoarea faţă!

20 Decembrie, 2008