Ne-om înălța...

*
Neobosit privesc la cruce și mă grăbesc a-L întâlni
În ziua când din orice margini și-n orice loc se va ivi
Ca fulgerul ce într-o secundă un cer întreg va fi străpuns
Și-L va vedea o lume-ntreagă din răsărit pan'la apus

Mântuitorul meu apare dar nu așa cum L-am ştiut...
Nu se mai vede fața tristă, trupu-n durere chinuit
S-au vindecat rănile Sale doar semne ce vor rămânea mereu
Și-un chip frumos și plin de Slavă în haina lui de Dumnezeu

Din cer se va auzi strigarea a celor ce în carte numele stă scris
Și vom pleca pe aripi de nor și de splendoare
Cântând cu serafimi aceleași versuri de cântare
Despre împlinirea lucrurilor care le-a promis...

Mă prind fiori când mă gândesc la ziua cea divină
Căci am știut și am crezut că iarăși o să vină
Să-i ia pe-ai săi din strâmtorări și zile amare
Din întristări cum n-au mai fost... din grea încercare...

Că-n zilele din urmă așa va fi, stăpânul celor răi în voie va domni
Chiar printre cei aleși... iubirea unora se va răci
Impotrivirea va fi mare, credința multora se pierde încet
Multi vor cădea de oboseală... eu stau veghez și Te aștept...
*
Vor fi minuni... cădea-vor stele de pe cer sau cum va fi?
Hristoși străini cu mii de semne pe unii îi vor amăgi
Cine va fi-n același duh și-n acea stare de-așteptare
Il va vedea pe Domnul venidu-i în întâmpinare

Nu vom simți durere de-i pierdem pe ai noștri
Tot ce pututam face atunci se va sfârși
Și unul fiecare se va înălța spre ceruri
Purtând în piept comoara veșnicei bucurii

El va schimba natura trupului și-a stării noastre
Cu un trup nou de slava ne va asemăna
Nu vom mai fi dușmani cu eul nostru niciodată
Ci liberi către cer spre El ne-om înălța...

Vom fi cu El în cer la masa sfântă și ne vom bucura-n splendorile de sus
Cu toți cei sfinți în corul slavei, cântând cântări ce-aicea nu sau scris...
*
´Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă și-i voi da o piatră albă; și pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l știe nimeni decât acela care-l primește.’
Apocalipsa 2:17.