Ne numim crestini

Noi ne numim creştini în lume,
Şi noi purtăm al Său sfînt nume
Dar cîţi din noi mergînd pe cale,
Trăim credinţa voiei Sale.

Căci Domnul vede viaţa noastră,
Şi ştie cum noi îl slujim,
E viaţa sfîntă s-au păcătoasă,
El ştie aici cum o trăim.

Căci ochii Lui privesc la tine,
Cu cîtă rîvnă îl slugeşti,
Dar şi urechea Lui cea sfîntă,
Aude tot cu ce vorbeşti.

Nu te-njuga în jug cu lumea,
Şi nu te du pe calea ei,
Că în ea trăeşte doar minciuna,
Din ea nimic tu să nu ei.

Nu te făli cu lucruri scumpe,
Nu te făli cu bogăţii
Ci să doreşti tu totdeauna
Ca în mîna Domnului să fii.

Că toţi acei ce n-au credinţa ,
Şi toţi acei ce nau vegheat,
Vor fi ei judecaţi la moarte
Căci de cuvînt n-au ascultat.

E vremea cea mai potrivită,
Ca să-ţi îndrepţi purtarea ta.
Să te sfinţeşti prin pocăinţă,
Tot alergînd la crucea Sa.

Nu pierde vremea cît mai este,
O vreme dată pentru noi,
Şi fiecare să vegheze,
Cît Duhul Său e printre noi.

Hai să ne îndreptăm privirea noastră,
Spre Cel Sfînt şi Cel curat,
Că Domnu Sfînt este iubirea,
Şi o cale sfăntă ne-a lăsat.

Şi cu o neprihănire sfîntă
Să stăm în faţa lui Isus,
Căci vremea este de plecare
Şi toţi vom fi acolo sus.