Ne-ntoarcem acasă

Ne-ntoarcem acasă, prin luptele grele, ce-ncearcă azi pașii pe cale-ai opri,
În față ne stă numai cerul întruna, spre el alergăm astăzi noi zi de zi.

Sub umbrele morții suntem fără teamă, urcăm un calvar cum Isus a urcat,
Căci arde în noi o dorință aprinsă, de-a fi împreună cu-al nostr 'Împărat.

Ne-ntoarcem acasă azi plini de iubire, de sus doar iubire în dar am primit,
Cu ea noi răzbatem pe drum făr-oprire, căci ea-n orice luptă mereu ne-a-ntărit.

Ne dă doar nădejde, ne dă doar credință, căci este venită ea numai de sus,
E dragostea care e fără de margini, e dragostea vie din Domnul Isus.

Ne-ntoarcem acasă din lumea deșartă, dorim să ajungem pe străzi aurii,
Ce-s numai în locul ce-i plin doar de viață, acolo ne-ntoarcem... în vii veșnicii.

Acolo ne este azi gândul ce-aleargă, și el înspre locul ce este dorit,
De noi pe pământul ce-i doar trecătoarea, spre-acasă, spre viață și spre infinit.

Ne-ntoarcem acasă grăbiți totdeauna, căci nu vrem să pierdem răpirea nicicum,
Azi strângem doar roade, mereu alergarea, ne este-n sfintire spre-acasă pe drum.

Nu stăm în popasuri, noi nu avem vreme, căci nu știm când Domnul pe nor va veni,
Și fără-ncetare, grăbim astăzi pasul, căci vrem când El vine, noi gata a fi.