Ne-am pierdut astăzi credința

Ne-am pierdut astăzi credința, mai demult ce o aveau,
Cei care fără de teamă, în arene ei intrau,
Îndoial-a noastre inimi, astăzi ea le-a cucerit,
Căci suntem când bate vântul, un popor nedumerit.

Ne-am pierdut chiar și puterea, nu luptăm cum au luptat,
Cei ce se numesc martirii, care viața ei și-au dat,
Care lupta pân-la capăt, ei au dus-o doar luptând,
Ba mai mult... în văi... cuptoare, se-auzeau mereu cântând.

Ne-am pierdut azi și nădejdea, nu privim spre marea zi,
Care va veni cu soare, veșnic ce va răsări,
Stăm sub umbre-ntunecate, nu mai cerem ajutor,
Deznădăjduiți pe calea, celor care doar cobor.

Ne-am pierdut chiar și speranța, vie-n noi care era,
Stam pe margine de cale, obosiți de vremea grea,
Nu mai alergăm' nainte, ca acei primii creștini,
Ce au înțeles că-n viață, ei sunt numai pelerini.

Dragostea... azi nu mai arde, rece este între noi,
Suntem frați în adunare, nu și-n lupta când e-ntoi,
Rugăciunea este stinsă, de mândrie și păcat,
Mai demult era poporu-n, rugăciune-nflăcărat.

Mai demult... și unitatea, se vedea ea între frați,
Nici orfanii, nici sărmanii, nu erau nicicând uitați,
Azi aleargă fiecare, pentru el... căci am luat,
De la lume lăcomia, care doar ne-a îmbuibat.

Credem că suntem noi bine, dar ne spune prin cuvânt,
Domnul slăvilor divine, Rege și pe-acest pământ,
Că în vremea cea din urmâ, lupta va fi una grea,
Când se va răci iubirea, ura când va apărea.

Astăzi o trăim cu toții, între noi nu ne iubim,
Ne-aruncăm priviri tăioase, pe la colțuri ne bârfim,
Ne lovim cu vorbe grele, că suntem noi frați... uităm,
Avem idoli... faimă mare, după ele alergăm.

Dar de sus... mereu se-aude, glasul Său prin Duhul sfânt,
Care strigă... unitate, căci El vine în curând,
Să aprindem vrea iubirea, între noi ce s-a răcit,
Să ne lepădăm de ura, care azi ne-a despărțit.

Dacă Dumnezeu ne cere, haideți noi să ne unim,
Cu o dragoste cerească, astăzi noi să ne iubim,
Căci îndată vine Domnul, vrea să fim cum El cândva,
Plin de dragoste și milă, dealul Golgota urca.
Amin