Ne-am întâlnit când noaptea era rece

Ne-am întâlnit când noaptea era rece,
Dar plină doar de vise ce strigau,
Chiar dacă multe șoapte aparură,
Din zborul lor o clipă nu opreau.

Ne-am întâlnit în mijloc de pustie,
Sub arșița de raze ce ardeau,
Erai izvor cu ape cristaline,
Și-acele ape doruri îmi dădeau.

O Doamne te-am văzut și printre stele,
Pe ceruri străluceai așa frumos,
Îmi luminai cărarea-n miez de noapte,
Să pot vedea eu drumul glorios.

În mine-ai înviat acea iubire,
Ce arde necurmat în pieptul meu,
Ca neaua mă topesc doar după Tine,
Căci doar pe Tine mult te iubesc eu.

Ne-am întâlnit sub valurile care,
Mânie ridicau în fața mea,
Atunci eu te vedeam... căci ea... mânia,
Cu Tine lângă mine nu stătea.

Ne-am întâlnit Isuse la răscruce,
Atunci eu glasul Tău l-am auzit,
Doar el mi-a arătat o cale bună,
De Duhul Tău am fost călăuzit.

Eu te-am găsit sub lacrimi și-n durere,
Când inima în ele-mi suspina,
Veneai cu alinare ca Isuse,
Să văd a Ta putere... și nu a mea.

Ne-am întâlnit... și-a noastră întâlnire,
Pe veci ea ne-a unit prin Duhul Tău,
De-atunci suntem în toate numai una,
Ești Tu... și doar prin Tine sunt și eu.
Amin