NE-AI STRAMUTAT...

NE-AI STRĂMUTAT...

"El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului
şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului
dragostei Lui..." (Coloseni 1:13)
********************************************
Ne-ai strămutat, Isuse, din crâncena robie
În care ne ţinea stăpânul odios
Apoi ai pus în noi nădejdea vie
Şi simţul pentru ce-i divin, frumos...

Ne-ai transferat din locul plin de groază,
Din bezna ignoranţei şi din forme seci
Ne-ai învăţat umblarea pe sfintele poteci,
Ne-ai inundat fiinţele c-o sfântă rază...

Ne-nvăluia cumplit puterea infernală
Şi nu puteam ieşi; eram încătuşaţi,
Eram mereu cuprinşi de ameţeală
Dar ai intervenit duios şi-am fost scăpaţi...

Ne-ai strămutat în sfera Împărăţiei de lumină
Unde doar braţul Tău ne-atinge şi ne-alină
Ne-ai cucerit cu zâmbetu-Ţi sublim
Şi cu Cuvntul ce în veci îl preţuim...

Ne-ai cucerit prin virtute şi-ndurare
Şi am văzut în Tine un sfânt Învăţător
Rostirile-Ţi divine sunt balsam vindecător
În clipe de restrişte şi îndurerare...

Ne-ai smuls din gheara duşmanului pervers
C-o forţă ce nu poate fi învinsă
Te-om onora, Isuse, în gând şi-n mers
C-o adorare ce-n veci nu va fi stinsă,

Te vom urma oriunde ne vei duce
Călăuzirea Ta e pavăză şi scut
Lumina Ta putere ne aduce
Şi-avem credincioşie cum a avut şi Rut.

9 Septembrie, 2006