Ne-ai scos din ruine

Ne-ai scos din ruinele vieții Isuse,
Din praful ce ochii orbiți i-a ținut,
Din fiii pierduți pe cărări rătăcite,
Ai Tăi astăzi fii Doamne Tu ne-ai făcut.

Din lanțuri ce inimi legase adâncul,
Cu-a Ta doar putere Tu ne-ai dezlegat,
Și aripi divine... să fim cei ce zboară,
Din dragoste nouă în dar Tu ne-ai dat.

Ne-ai dat vindecare când rănile-ascunse,
Atâta durere mereu aduceau,
Ne-ai șters Tu și lacrimi cu-adânci doar suspine,
O Domn al puterii, ades ce veneau.

Lumina cerească pe drumu-ntristării,
Tu doar pentru noi coborai să pășim,
Spre zarea albastră dorind veșnicia,
N-ai vrut ca vre-o unul din noi să murim.

Ne-ai scos din robie, ne-ai dat și putere,
Pustiul să-l trecem chiar dacă e greu,
Din fiii pierzării doar Tu-ai făcut Doamne,
Ca azi să purtăm al tău nume mereu.

Ai șters întristarea, ne-ai dat bucurie,
Murind sus pe cruce, salvare ne-a dat,
Cu sângele curs pe o cruce Isuse,
Iertare-ai adus cănd cu el ne-ai spălat.

Și astăzi de sus Tu mai dai mântuire,
Pe cei ce-s legați, astăzi Tu-i slobozești,
Căci viu ești în ceruri, ți-e vie puterea,
În cer... pe pământ, peste toate domnești.