NAUM 2

Naum 2


Cel ce sfărâmă-n bucăți
Împotriva, Feței Tale, pornește,
Cetățuia, cu mii de vieți,
Fă-o să stea și-o-ntărește.

Slava, lui Iacov, Domnul, o aduce,
Ca Slava de-odinioară, a lui Israel
Și dreapta Lui, lupta conduce,
O duce, Domnul, slăviți-l pe EL.

Săgețile scapără,
Cu scuturi se apără,
Războinici, în purpură
De faimă se bucură,

Care de luptă, fug furioase,
Se ciocnesc, ricoșând în garduri și case,
Cu scuturi roșii, se-avăntă, cu fața lor suptă,
Soldați, care-ocupă poziții, de luptă.

Asirienii, cheam-ai săi oameni, viteji
Dar ei se-mpiedică, ca niște betegi,
Porțile de fluvii, rămas-au deschise,
Palatul cade, se năruise.

Ninive-i luată, fiind dezgolită,
Slujnicele-i plăng, puterea pălită,
Fusese ca iazul, plin ochi cu apă
Acum se golește și nimeni, nu-l scapă,

Fug, fug, grăbiți, ca urmăriți de ciumă,
Pierdut-au curajul și fug ca o turmă,
Cetatea, jefuită fiind cam de toate
Pustie-i și mută și dusă departe.

S-a dus culcușul acela, de lei,
Căci, DOMNUL, dărâmă temeliile ei,
Carele lor de război, le preface în scrum
Iar prăzile ei, au pierit, ca un fum.

MIERCURI 28.10. 2020.
Moldovan Pavel

ALBA