NASTEREA DIN BETLEEM

NASTEREA DIN BETLEEM

Dă-mi harul Tău, Isuse
Ce pui în om talent,
Să cânt o întrupare
Ce-I fără precedent.

Ca mulţi să ia aminte,
Că jos în ieslea aceea
Un Prunc veni-ntre noi,
Din spaţii, prin Lacteea.

El Steaua luminoasă,
Pe al Terrei plai,
Reflectă din lumină
Şi liber pentru Rai.

Era Lumină, Pruncul
Din vremi îndepărtate,
Să vină pentru om
Să-l scape de la moarte.

Din slava ce-o lăsase.
Prin roi interstelar,
Pătrunse-n astă sferă
Să-mpartă lumii har.

O! Naştere prea sfântă,
Ai fost tulburătoare,
Pentru naţii, ginţi
Ce dorm în nepăsare.

O stea le-a fost şi ghid,
De sus din Orion
Să ducă-n lume vestea
Şi groază-n Faraon.

Să indice grajdul
Şi staul şi gunoi,
Cum că Tu ca mielul
Slujisei pentru oi.

A-ntrupării veste
Ajunse la păstori
Oameni mici şi simpli
Şi nu la-nvăţători.

Un Prunc, smerit Păstor,
Să dea în Belzebut
Şi astfel multor oameni
Le fii Păstor şi scut.

A fost lăsat în pace
La Templu Simeon
Iar pe cei pierduţi
Îi trage spre Sion.

Spre ieslea cea săracă,
Simbolul vieţii reci
Să mergem ca şi magii
Şi vom primi în veci

A Pruncului, Isus,
O sfântă bucurie
Şi astfel să-nălţăm
Un imn de veselie.

Şi dacă magi-au dat,
Aur, smirnă şi tămâie
De la noi atât ar vrea:
Să-I dăm, tot, cu vrednicie.