Nainte ca Domnul...

'Nainte ca Domnul să prindă-ntre stele
Pe bolta înaltă şirag de mărgele,
Ştia şi toţi anii, şi zilele mele...
Ştia şi durerea ce taie cumplit,
Şi râsul de soare din visul dorit,
Iubirea Lui toate mi le-a pregătit.

'Nainte ca Domnul să pună-n colină
Aroma de miere ascunsă-n sulfină,
Ştia că va face-nţelept o albină...
Să nu fi ştiut El că-n drum voi avea
Durerea ca floarea, şi-n suflet să-mi dea
Puterea să scot o dulceaţă din ea?

'Nainte ca Domnul să pună un soare
Să ardă cu razele lui sclipitoare,
Vedea şi pământul rotindu-se-n zare...
De-atunci mă vedea şi pe mine atins
De dragostea Lui, în orbită cuprins,
În raza iubirii, în haru-I nestins.

'Nainte ca Domnul să facă lumina,
Ştia că va face şi ochiul, retina;
Dorea să-I vedem împreună grădina...
Atâtea splendori Dumnezeu a lăsat,
Şi-n toate ne spune cu grai fermecat:
"Iubirea Mea doar pentru voi le-a creat!"