Nădejdea mea e Dumnezeu

Nădejdea mea e Dumnezeu

Într-o toamnă timpurie, într-o lume-așa de mare,
Am deschis în ea eu ochii, prin a Lui mare-ndurare,
El m-a pus pe brațul mamei, care n-a fost obosit,
Ce m-a legănat întruna, l-al ei piept m-a încălzit.

Îi simțeam și sărutarea, ce era ea călduroasă,
Auzeam și vocea care, ea era așa duioasă,
Nu a spus ea niciodată, că sunt crucea ei pe drum,
Căci eu m-am născut pe lume, fraților cum sunt acum.

Au trecut zilele... anii, plini ce-au fost ei de durere,
Plini de vorbe aruncate, dar mereu cu-o mângâiere,
De la Cel care din ceruri, a vegheat asupra mea,
Îngrijindu-se întruna, să îmi ia povara grea.

Am simțit pietre-aruncate, care răni ele-au făcut,
Mamei mele dar și mie, însă eu nu am căzut,
Căci de mână eu de Domnul, pe pământ am fost purtat,
Rănile cu untdelemnul, cel ce-i sfânt le-a vindecat.

Gurile ce-au fost deschise, pe-acest drum în jurul meu,
Ele-au fost toate închise, căci Preasfântul Dumnezeu,
A vazut cum suferință-n viață mie mi-au adus,
Și a hotărât să-mi fie, scut în jurul meu Isus.

Mi-a dat pace, bucurie, mi-a transmis El un cuvânt,
Că în cartea vieții Domnul, sus în cerul care-i sfânt,
Mi-a scris numele-al meu Tată, să petrec o veșnicie,
Lângă El unde nu este, ură... hulă... vrăjmășie.

El e Cel ce-mi dă putere, mă iubește-așa cum sunt,
Doar pe El întotdeauna-L voi sluji pe-acest pământ,
Nu-mi voi dezlipi de Domnul, a mea inimă ce bate,
Pentru Cel ce-ntotdeauna, mi-a făcut mie dreptate.

Chiar de niciodată-n viață, eu pământul nu-l ating,
Câtă vreme mi-a dat Domnul, vreau să o petrec slujind,
Să recit o poezie... să mă rog... să îl vestesc,
Pe Acel ce-mi este mie, ajutorul sfânt ceresc.

Este Cel ce-ntotdeauna, rigăciunile-nălțate,
Le ascultă cu răbdare, lângă mine stă aproape,
Nu mă lasă niciodată, singur pe acest pământ,
El mi-e Mamă... mi-e și Tată, mi-e Prieten când eu plâng.

Îmi las viața mea purtată, pe-al Său braț aici mereu,
El se v-a-ngriji de mine, mie când îmi va fi greu,
Când pe-a mea mămică scupă, El acasă o va lua,
Știu că niciodată Domnul, singur nu mă va lăsa.

El îmi va purta de grijă, pân-acum cum mi-a purtat,
Va lucra în a mea viață, cum mereu El a lucrat,
Eu doar vreau mereu pe cale, Domnului să îi slujesc,
A mea inimă deschisă, numai Lui să-i dăruiesc.

Amin