Nădejdea mea cea vie

Nădejdea mea cea vie
Eşti Tu, Isuse dulce;
Viaţa zbuciumată
Tu-mi umplii-n bucurie
Şi dragoste curată.

Eşti Stânca mea cea tare;
Chiar dacă unii-ncearcă
Să-mi tulbure credinţa
Lăsându-mi întristare,
Tu îmi ridici fiinţa.

Pe-a fericirii cale
Mă văd de Tin' purtată
Cu-atâta bunătate!
În harul grijei Tale,
Voi birui, prin toate..

Tu nu îţi dai cuvantul
Să-l schimbi apoi, ca omul;
Ci credincios eşti, Tată;
Tu îţi ţii legământul
Şi nu-l calci niciodată.

Nu voi pleca urechea
La tot ceea ce zboară
Ci mă încred în Tine;
Tu ai format perechea,
Şi-ai potrivit-o bine.

Eşti Domn în a mea viaţă,
Eşti totul pentru mine;
Tu pace-mi dai deplină,
Prin Tine a mea faţă
Şi inimă-i senină.

Nădejdea-mi neclintită
Rămâi Tu, scump Isuse;
Îţi aduc mulţumire,
Te laud copleşită
De mare Ta iubire.
Amin.
07 septembrie 2014