Nădejdea

NĂDEJDEA

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Să nu vă copleşească întristarea,
Purtaţi în voi nădejdea mântuirii!
Oricât de lungă fi-va încercarea
Se vor sfârşi durerile iubirii.

De-ar fi un munte lespedea tăcerii
De la pământ şi pân' la ceruri sus,
Tot va sări în ziua învierii
Când va striga cu glasul Său Isus.

Şi cei ce stau în taină şi-aşteptare
Se vor trezi din dulcele lor somn,
Cei credincioşi nu stau în disperare
Când au pe Isus Salvator şi Domn.

De partea noastră este bucuria
Ori pe pământ, ori dincolo, tot una,
Cât de frumoasă fi-va veşnicia!
Cei ce-au luptat primi-vor şi cununa.

Nu-i întristare pentru cel ce crede,
Îndiferent, orice i s-ar ivi,
El prin credinţă pe Isus Îl vede,
Şi înapoi nicicând nu va privi.

Deci cu nădejde să păşeşti-nainte,
Căci ziua ceea va veni precis.
Când cei aleşi ieşi-vor din morminte
Spre-ntâmpinare după cum e scris.

Şi ne-om vedea cu-ai noştri fiecare,
Îndiferent de ani de putrezire.
Depinde doar de-a noastră ascultare
Şi de-am păstrat haina de in subţire.

Căci Domnu-a zis, la masa Sa aleasă
Cu-Avraam, Isaac şi Iacov vor prânzi,
Cei dintre neamuri ce vor fi Mireasă
Îl vor vedea în minunata zi.

Rămâne doar o singură-ntrebare:
Să fiu la nuntă, ce-ar trebui să fac?
Răspuns ne dă Isus la fiecare:
În lumea-aceasta Lui să-i fii pe plac.

Aici e cheia marilor secrete
Şi viitorul fericirii sfânt,
Ei au acum pe fruntea lor pecete
Ce-i va păzi şi-n viaţă, şi-n mormânt.

Nădejdea învierii minunată
Care ne dă şi bucurii şi har,
Puterea sfântă ce a fost turnată
În inimă, a Duhului Sfânt dar.

Nădejdea deci e ancora salvării
Pe marele ocean necunoscut,
În ceasul greu, în ceasul disperării
Nădăjduieşte-n Domnul şi-ai trecut.

Căci disperarea-i duh de îndoială
Şi-n desnădejde-i greu când ai căzut,
Atuncea conştiinţa-ţi cere socoteală
Să dai răspuns de tot ce ai făcut.

Şi n-ai să poţi prin literă răspunde
Acuzat fiind de al tău conştient,
De n-ai nădejde, nu te poţi ascunde
Oricât de bun ar fi al tău prezent.

De-ai încerca prin sute de corecţii,
De-ai fi preot, şi-altare să zideşti,
Fără nădejde nu pot fi perfecţii
Şi nici pe Domnul nu poţi să-l slujeşti.

Valoarea-aceasta e aşa de mare,
E veşnicia-n har desăvârşit,
E preţul sfânt al vieţii viitoare
În cerurile fără de sfârşit.

Pe-acest altar sunt jertfe curăţite
În filiera marilor dureri,
În încercare-s jertfele primite
Nădăjdea-i slava sfintelor răbdări.

Căci încercarea-i soră cu răbdarea
Apoi nădejdea-i floarea tuturor.
Deci să răbdăm, când vine încercarea
Şi-apoi vom fi al Domnului popor.

De-ai murmurat, nădejdea-ţi este mică
Şi n-ai trecut prin val biruitor.
Nădejdea-n Domnul nu cunoaşte frică,
Ea nu se clatină aşa uşor.

Când încercarea mai adâncă este
Şi lovitura-i de nesuportat,
Atunci nădejdea noastră se-mpleteşte
Cu dragostea prin care am răbdat.

Când valurile fără de măsură
Ne par că vasul l-au învăluit,
De-abia atunci trăim după Scriptură,
De-abia atunci spre ceruri ne-am pornit.

Dar cine oare poate să priceapă?
Puterea-acestui har adevărat,
Căci din dureri, durerile te scapă
Când pentru ceruri tu te-ai devotat.

Dar cine poate oare să pătrundă?
Aceste frumuseţi de nedescris.
Că-n suferinţă ceru-a vrut s-ascundă
Cărarea care duce-n Paradis.

E greu ca să-nţelegi Scriptura
Ce te învaţă mai întâi să dai,
În încercare ţi se ia măsura
Veşmântului ce ai să-l porţi în rai.

De n-ar fi fost şi dulcele şi-amarul,
Nu s-ar cunoaşte preţul fericirii.
De-aceea mai întâi să urci Calvarul,
Şi-apoi coboară harul mântuirii.

Căci împreună cerul cu pământul
Au adus lumii formă şi veşmânt,
Deasupra noastră zilnic bate vântul
Şi viaţa străluceşte pe pământ.

Şi toate-acestea au la rădăcină
Acelaşi lut, şi negru şi murdar
Dar ce frumoasă-i floarea din grădină,
Ce pipărat e bobul de muştar!

Iubirea Lui pe toate le-mpleteşte
Şi eu, şi tu, din lut am răsărit.
În veşnicie însă El voieşte
Ca să trăim etern, fără sfârşit.

Deci binecuvintează frate harul,
Când încercarea vrea să te ridice,
Şi cu iubire să urci sus Calvarul,
Iar moartea, crucea, să nu te înfrice.

Căci sus acolo totul se sfârşeşte
Şi va rămâne una doar: Iubirea
Pe mii şi mii de feţe străluceşte
Din Domnul Dumnezeu, Neprihănirea.

AMIN