Naaman

Naaman
Motto: ”Dar omul acesta tare si viteaz era lepros.”
Sfînta Carte ne vorbeşte zi de zi şi an de an
Cum că totu-i cu putinţă pentru cei ce au credinţă.
-„Nu-i nimic la întîmplare!Toate merg după un plan!”
Strigă parcă peste veacuri sirianul Naaman.

Om cu vază,respectat,nefiind deloc fricos
Naaman îşi pierdu curajul cînd văzu că e lepros:
-„Vai! Cumplită suferinţă,asta nu-i viaţă de om,”
Murmura cu glasul stins către zeul său Rimon.

-„O! Tu idol,zeu puternic îmi poţi da pace-n lăcaş?
Ai putea să-mi vindeci boala,să-mi redai al meu curaj?
Tot ce am -argint şi aur- ţie ţi le-aş închina.
O!Rimon,te rog răspunde-mi fii milos cu soarta mea.”

Un văl negru de tăcere era-n a lui Rimon casă,
Idolul rămase mut .Doar o formă –fără viaţă.
Şi-aşteparea fu curmată de-un ţipăt nepămîntean:
-„Sînt pierdut pentru vecie!” Şi căzu pe jos Naaman.
......................................................................
Copleşit de întristare se-ntorcea Naaman acasă.
-„Sînt lepros pe totdeauna,nimănui nu îi mai pasă
De ce-am fost ,de ce-am făcut.Acum...totul e în van.”
Negre gînduri măcinau pe viteazul sirian.
-„Ştii? -îi spuse el soţiei-Rimon e neputincios. Şi de astăzi înainte soţul tău va fi lepros.”
-„Fără lepră sau cu lepră,Naaman –eşti soţul meu. Dar aş vrea să ştiu şi eu
Auzit-ai tu vreodată de Iehova-Dumnezeu?”

-„De Iehova? Cine-i ăsta?Şi ce ar putea să facă?”
-„Ştii –îi zise iar soţia- pe copila ce ni-i roabă?”
-„Da,o ştiu. Ce e cu ea?” –„Zilnic ea îmi povesteşte despre ce-i în ţara ei.
Cum că boala ţi-ar dispare .Vindecare-ai căpăta.Caută-l pe Elisei!
Dute în Samaria!”

Simţi Naaman că trebuie să plece,că e dator norocul să-şi încerce.
Şi-şi încărcă talanţii şi siclii de argint.
Apoi luă slujitorii şi hainele de schimb.

În carul său gîndind departe îşi spunea-n sine oful:
-„Mai este încă şansă!...Cînd voi vedea proorocul,
Cum va veni la mine, cum se va închina
Şi apoi mîna-şi va pune pe rana asta grea...”

Privi în urmă şi văzu carul ce ducea darul.
-„O!Dacă mă va vindeca îi umplu casa şi hambarul.
Nicicînd nu va mai şti ce-i lipsa şi-al grijilor temei.
Hai! Mînă iute slujitor.M-aşteaptă Elisei.”

Gîndind cum o să fie,privind la carnea-i moartă
El s-a trezit indată la Elisei la poartă.
Şi s-a oprit alaiul.Au tras car lîngă car.
Dar nu-i aştepta nimeni.O,drumul e-n zadar.

Naaman e tulburat,se uită-nspre pridvor,
Şi iată că din casă apare-un slujitor:
-„A spus stăpînul să te duci devale la Iordan
De şapte ori să te scufunzi în apă la liman.
Şi te vei face sănătos - vei fi din nou curat.”

Privi Naaman lacheul şi-i spuse-nfuriat:
-„Eu sînt viteaz.Sînt general,un om plin de elan.
Eu n-am venit ca să mă scald în apa voastră din Iordan.
Pot să mă scald la mine-n ţară.În capitală chiar,
În apa cristalină a Abanei sau în năvalnicul Parpar.

Mă-ntorc la mine-acasă.La ce să mai rămîn?”
Şi a plecat alaiul...Un slujitor bătrîn
Se-apleacă gîrbovit şi-i spuse părinteşte:
-„O,placă-ţi sfatul meu stăpîne.Nu te grăbi ci zăboveşte.

Un lucru greu l-ai fi făcut căci ştiu cît eşti de silitor.
Dar să te scalzi de şapte ori nu este greu.E chiar uşor.
Iar dacă apa e murdară şi-urît mirositoare.
Tu n-ai venit ca să te scalzi.Tu cauţi vindecare!
Dar vinecarea costă! Averi! Sau...nici un ban.
Ascultă-mă ,stăpîne. Să mergem la Iordan.”

Şi coborî alaiu-ntreg la rîul ponegrit.
Din car coboară un lepros de boală vlăguit
Dar cu o dorinţa mare: Să fie vindecat!
De şapte ori pe rînd în apă el lepra a scufundat.
Credinţa sa în Dumnezeu si a sa căutare
I-au schimbat viaţa de lepros şi-a primit vindecare.

Cartea Sfîntă azi ne-arată că prin ce-a trecut Naaman
Nu-i nimic la întîmplare.Toate merg după un plan.
Totul este cu putinţă pentru cei ce au credinţă.
Dar...cînd lepezi eul tău te iubeşte Dumnezeu.


Gabriel Munteanu-Botoşani 19 iulie 2013