N-am știut

N-am știut că mi-a fost viața, pe o mână ea purtată,
Nici că-n cer am eu un veșnic, Domn... ce-mi este El și Tată.

N-am știut că poate mie, El salvare să îmi dea,
Acum știu... și bucuria, astăzi margini n-are ea.

N-am știut că poate rana, să o vadă din ascuns,
N-am știut că și suspinul, suspinat sus a ajuns.

Dar eu astăzi știu... căci cerul, mângâiere-mi dă mereu,
Își coboară ajutorul, când îmi este mie greu.

N-am știut că o iubire, zi de zi ea m-a trezit,
N-am știut că-i o minune, să ajungi în asfințit.

Astăzi știu... și rău îmi pare, că n-am prețuit cândva,
Tot ce mie-mi dăruise, numai din iubirea Sa.

N-am știut că zorii zilei Dumnezeu le aducea,
N-am știut că El din ceruri, înspre mine doar privea.

Astăzi știu... că-n orice clipă, eu îl văd pe Domnul meu,
Simt cu dragoste divină, mă-nconjoară El mereu.

N-am știut că poate hrană, să îmi fie un cuvânt,
N-am știut că sunt izvoare, vii ce sunt azi pe pământ.

Astăzi știu... căci simt bătaia, inimii ce a-nviat,
Căci din cer suflare vie,
Dumnezeu în dar i-a dat.

N-am știut că pot de ceruri, să fiu astăzi plin de dor,
Nici că pot să am eu aripi, înspre Domnul meu să zbor.

Însă astăzi zbor... căci viața, într-o clipă mi-a schimbat,
Cel care de sus... din ceruri, El pe nume m-a chemat.

Că îmi sunt azi cunoscute, nu e vrednicia mea,
Eu le știu căci este mare, mila... . bunătatea Sa.

M-a ales să gust din toate, căci El este numai bun,
Și din dragoste-mi deschise, Domnu-al mântuirii drum.

Nu vreau să le pierd vre-o dată, căci un vis mi-a împlinit,
Cel ce-n ceruri hotărâse, ca să fiu eu mântuit.

Și de-atunci o fericire, m-a cuprins... sunt bucuros,
Că îmi este pasu-n viață, azi pe urma lui Hristos.