N-am să uit eu niciodată

N-am cuvinte Ție Doamne, îndeajuns să-ți mulțumesc,
Pentru clipele amare-n care-ți spun... că te iubesc,
Pentru zilele în care, plâng... dar pace simt mereu,
Pentru gustu-atât de dulce, ce îl are harul Tău.

Cum pot Ție eu vre-o dată, să îți răsplătesc Isus,
Pentru mila ce coboară peste mine ea de sus,
Niciodată-n drumul vieții, singur Tu nu m-ai lăsat,
Când eu oboseam în luptă, Tu-ai fost Cel ce ai luptat.

Ți-am văzut și bunătatea, zorii când ei răsăreau,
Nelipsit-a fost Isuse, până când ei apuneau,
Și în noapte am văzut-o, într-un somn prea liniștit,
Ea stătea mereu de veghe, când eram eu adormit.

Ce-aș putea să-ți dau eu Ție, Doamne eu nimic nu am,
Tot ce am e de la Tine, Tu mi-ai dat când eu ceream,
Și comorile alese, cele care sunt divine,
Mi le-ai dat căci Tu Isuse... Tu te-ai îndurat de mine.

Viața mea ți-o dau eu Ție, să-ți slujesc până la moarte,
Mi-aș dori... căci ești Acela ce nu-mi lași în zi sau noapte,
Ca să-mi fie-a mea ființă, pradă-n gura celui rău,
M-ai salvat purtând întrun-a mea ființă-n brațul Tău.

Gura mea e mult prea mică, să-ți aducă mulțumire,
Tu a inimii primește, Dumnezeule... iubire,
Este tot ce pot eu Ție-n viață să îți dăruiesc,
De când te-a aflat pe Tine, strigă-ntruna... te iubesc.