N-am meritat iubirea Ta

N-am meritat iubirea Ta pe cruce arătată,
Nici ca să fiu eu fiul Tău, nici Tu ca să-mi fii Tată,
Dar pe o cruce-acolo-n deal, te-ai dat și pentru mine,
Ca sus în cer s-ajung și eu, în veșnicii cu Tine.

N-am meritat să fii hulit, și prigonit întruna,
Ca Tu să pui pe fruntea mea, din dragoste cununa,
Dar ai răbdat pân-la sfârșit, murind în chinuri grele,
Păcatul meu un sânge sfânt, și astăzi să îl spele.

N-am meritat sa fii lovit, cu biciul Tu pe spate,
Ca să îmi faci, Isuse drag sub răni mie dreptate,
Să te lovească ai lăsat, să-mi dai mie salvare,
Să-mi dai azi mie zi de zi, iubire și-ndurare.

N-am meritat atât de mult, să fiu iubit de Tine,
În orice clipă Domnul meu, să te-ngrijești de mine,
Eu Doamne nu am meritat să-mi fii mi-e Părinte,
În cartea vieții să mă scrii, din locurile sfinte.

N-am meritat sa te jertfești, cu-o jertf-atât de mare,
Nici să răsări deasupra mea Tu razele de soare,
Dar ca un Miel tăcut răbdai, în chinurile grele,
Ca viață veșnică să dai, Isus ființei mele.

N-am meritat să fii scuipat, pe-un deal a-l întristării,
Păcatul meu ca să îl dai, Isuse Tu uitării,
Ca să-mi deschizi un drum spre-un loc, ce-i doar în veșnicie,
Sfârșit în care nu va fi, De nici-o bucurie.