N-am meritat a Ta iubire

N-am meritat a Ta iubire,
Nici cercetarea ce-ai lăsat,
N-am meritat ca Tu Isuse,
Să-mi ierți pe cruce-al meu păcat.

Nevrednic sunt de a Ta milă,
De harul care tot a curs,
Nu sunt eu vrednic nici de viața,
Ce mie-n dar Tu mi-ai adus.

Nu merit luna de pe ceruri,
Nici stelele ce îmi zâmbesc,
Să simt prezența Ta întruna,
Nu merit... dar tot o zăresc.

O Doamne sfinte, întristare,
Eu Ție-ntruna ți-am adus,
Dar Tu mereu a Ta iertare,
Ai coborât-o iar de sus.

La rugăciunea înălțată,
Nu sunt eu vrednic să-mi răspunzi,
Dar Tu... ca Cel mai bun Părinte,
N-ai vrut nicicând să te ascunzi.

Te rog Tu iartă-mă... și astăzi,
Ascult-al inimii adânc,
Ascultă-i gura ce-nspre Tine,
Înalță Doamne azi un cânt.

Nu-s vrednic nici de-a Ta-scultare,
Dar Tu îndură-te de ea,
Cu ochii aplecați azi vine,
Să se închine-n fața Ta.

Ooo... Împăratul mântuirii,
Să fii slăvit Tu pe pământ,
Chear de nevrednic sunt eu astăzi,
Nu m-ai lăsat singur nicicând.

Mereu Tu mi-ai purtat de grijă,
Chear și-n nevrednicia mea,
Nu am Isuse răsplătirea,
Eu pot să-ți dau... doar viața mea.