N-am fost bun

N-am fost bun la-nvatatura – mai atent si grijuliu,
N-am putut macar odata, cât de cât fruntas sa fiu.

Când doresc sa-nvat mai bine, multe mi se pun în fata,
Iar din Carte nu citesc, pentru-a creste pentru Viata.

Când în clasa mi se spune, eu tot clipocesc neatent,
Si cum iute trece timpul, sunt mereu tot corigent!

Bunul meu Invatator, ma învata cu caldura,
Insa mie rar îmi pasa, de Cuvântul din Scriptura.

Când si Duhul îmi sopteste sa nu stau cu Amalec,
Mi se pare plin de groaza ca ma pierd si ma înec.

Desi ’Nvatatoru-mi spune sa nu merg cu iebusitii,
Eu adesea vad aiurea, ca-s de râs toti pocaitii!

Mi se cere sa las totul si sa vin asa cum sunt,
Insa nu pot tine pasul pentru-a fi curat si sfânt.

Mi se spune ca de-ndata suna goarna de plecare,
Dar acuma nu sunt gata, caci mai am o...corijare!

S-ar putea ca-n asta noapte sa las totul pe pamânt,
Si asa la Domnu-n fata sa ajung sarac cum sunt.

Daca El n-ar fi cu mine foarte bun si-atât de-atent,
Mi se pare cu-ntristare ca-as ramâne...repetent.