N-ai să simți ce-i prăbușirea

N-ai să simți ce-i prăbușirea, înspre cer de vei privi,
Zborul tău de sus din ceruri, doi ochi blânzi îl vor păzi.

Vor da norii la o parte, ca să zbori cât mai ușor,
Când va trece prin pustie, va săpa chiar și-un izvor.

Nu-ți va fi amar amarul, dacă hrană îți va fi,
Doar cuvântul viu... puternic, care te va întări.

Dacă inima deschisa, ea va fi în orice vremi,
Vei fi cel care de nimeni, și nimic n-ai să te temi.

Nu vei ști ce-i suferința, de te-asemeni cu Hristos,
De te-apleci când pietre-aruncă, și în timp anevoios.

De vei sta la poala crucii, nicicând nu vei suferi,
Azi doar rabdă și așteaptă, biruința va veni.

N-ai să simți vre-un greu în viață, cu Isus este ușor,
Pe-a Sa urmă ce-a lăsat-o, vei fi doar biruitor.

De privești numai spre ceruri, cum pe cruce El privea,
Vei ajunge unde-așteaptă, astăzi El ființa ta.