N-ai să cazi pe drum vre-o dată

N-ai să cazi pe drum vre-o dată,
Dacă vei dori mereu,
Ca să urci pe drumul crucii,
Cum urca și Dumnezeu.

Nu vei fi de adierea,
Cea de vânt ce s-a pornit,
Spulberat... de ești pe cale,
Aplecat... creștin iubit.

Nu-ți va obosi ființa,
Dacă doar cuvântul sfânt,
Hrana îți va fi în viața,
Ce-o trăiești tu pe pământ.

De vei sta doar la izvoare,
Ce sunt numai cristaline,
Nu vei rătăci vre-o dată,
Pe-acest drum iubit creștine.

Nu vei ști ce-i clătinarea,
De te ancorezi mereu,
În cuvântul din scriptură,
Ce-i lăsat de Dumnezeu.

Dar și în puterea care,
Se arată zi de zi,
Tu sa te încrezi întruna,
Doar cu ea vei birui.

Iar de îți va fi privirea,
Înspre cerul înstelat,
Vei vedea cum răsăritul,
El va apărea îndat.

Noaptea nu va fi prea lungă,
Dar nici prea întunecată,
De rămâi la poala crucii,
Crucea cea însângerată

De te-ncrezi numai în Domnul,
Soare-n viață vei avea,
Vei putea răzbate vremea,
Ce se-arat-atât de grea.

Vei rămâne în picioare,
Unde El te-a așezat,
De privești numai spre ceruri,
Unde ești tu așteptat.