Mustrarea

Mustrarea

Primiți mustrarea dragii mei
Căci astfel veți fi fericiți.
Nu vă-ntristați fără temei
Si tot mai buni voi deveniți.

Aduceți-vă, dar aminte
Căci Domnul, pe cine iubește,
După cuvintele Lui sfinte,
Îl mustră și îl pedepsește.

Mustrarea nu este un rău,
Din contră, e-un bun necesar,
Ea vine de la Dumnezeu,
Dar azi se practică mai rar.

Dar știți de ce? Că nu-i primită,
Nu i se laudă valoarea. .
E-o faptă bună, părăsită
Și-i e plină de spini cărarea.

Pentru că e confundată
Si de surori, dar si de frați
Cu nedreapta judecată
Care ne face dezbinați.

Noi astăzi nu mai înțelegem
Că, dacă cineva ne mustră,
Probabil greșim când alegem
Sau părăsim cărarea-îngustă.

A mustra e-o ceartă bună
E doar si numai spre folos
Cum am mai spus, e o faptă bună
E exemplu luat de la Hristos.

Fiindcă si Domnul a mustrat
De câte ori a fost nevoie
Pentru ca cel ce n-a vegheat
Să împlinească a Lui voie.

Ce crezi? , că dacă nici un fir de păr
Nu cade fără voia lui. .
Oare acel care te mustră
Nu poate fi trimisul Lui?

Dar dacă tu refuzi mustrarea
Si-apoi te mai si răzvrătești,
Îi mai place Domnului starea
Si locu-n care te găsești?

Cine te mustră-ți face-un bine
Și-ar trebui să-i mulțumești,
Pentru că-are milă de tine
Și nu vrea să te rătăcești.

Luați si cercetați mustrarea
Chiar dacă uneori e aspră,
Căutați să vă-ndreptați purtarea
Căci judecata-i si mai aspră.

Si da, Domnul va judeca
Pe cel ce-a refuzat mustrarea
Sau totu-n glumă a luat
Fără să-și îndrepte purtarea.