Muntele binecuvântării

Deut. 27:12-13

Viaţa-i o luptă, lumea-i o vâltoare
Şi-n focul luptei drumul ni-l croim
Dar, ne-ncetat, în marea încleştare
Pentru-a supune clipa trecătoare,
Suntem între Ebal şi Garizim.

Prea ocupaţi cu cele pieritoare,
Adesea timpul nostru-l irosim,
Iar gândul veşniciei nu ne doare,
Şi echilibru' aşa precar e
Când stăm între Ebal şi Garizim.

Neîncetata noastră alergare,
(Uitând adesea şi-ncotro gonim),
Ne duce uneori la disperare
Când rodul e doar trista pendulare
Având ca poli Ebal şi Garizim.

Cuprinşi adesea de infatuare
Şi ignorând chiar preţul ce-l plătim,
Cedăm ispitelor înşelătoare,
Ce cu tentacule dominatoare
Ne-ntorc cu spatele la Garizim.

Există însă-o cale de scăpare
Şi o nădejde vie-n Elohim;
În El să ne încredem fiecare
Şi, printre munţi, când ne croim cărare,
Să stăm cu faţa către Garizim.

Viaţa-i o luptă, lumea-i o vâltoare,
Haideţi, cu Domnul drumul să-l croim!
Căci în lumina Veşnicului Soare
Primim măreaţa binecuvântare:
Golgota devenit-a Garizim!

Amin