Mulți cad din înălțime

Mulți cad din înălțime
Tocmai prin acest păcat
Care i-a făcut s-ajungă,
Iar la urmă îi alungă
Locul unde s-au ’nălțat
Prin mândrie și păcat.

Fiecare rege ține
Ne-ncetat la tronul lui,
Apărându-și-l, nu-i pasă
Câte lacrimi în urmă lasă,
Nici de viața nimănui,
Nici de Cuvântul Domnului.

De aceea, când se schimbă
Un tiran cârmuitor,
Se cer lacrimi, se dau jertfe,
Chiar și alte catastrofe.
Și mulți sufăr, și mulți mor
La înlăturarea tiranilor.

Sufletelor mici pe lume
Dumnezeu dă daruri mici.
Cum sunt cei trufași, nu-s alții
Gata a-ngropa talanții,
Mai netrebnici și calici
Ca și-acești răi inamici.

Cei mai mulți sunt buni atâta
Până-ajung unde voiesc.
După ce-au ajuns, se-ngâmfă,
Se ocupă doar de bârfă,
Se ascund și se-nrăiesc,
Pe cei din jur disprețuiesc.

Beția din trufie,
Din câte-ar fi să fie,
E cea mai grea beție.
Cel beat din ea, -n furie,
Cade pentru veșnicie
Și-i la stânga când învie.

Când stăpânului nevrednic
Îi merg treburile bine,
Vai de toți cei peste care
Se întind a sale ghiare
Și stăpânirea lui îi ține,
Că se comport ca un câine.

Cel trufaș nu poate fi-ngăduitor
Cu acei ce au alte idei,
Cu smeriții care țin la dreptul lor
De-a-L sluji cu drag pe Creator.
Cei mai tari îi prigonesc pe-acei
Mai supuși, care nu vorbesc ca ei.

Iubiți sfaturile bune,
Dar nu lauda acum.
Cu sfat bun ajungi la slavă,
Îți vindeci inima bolnavă.
Dar cu lauda, la scrum,
Nu te ridici nicidecum.

Învață din nenorocirea
Acelora din jurul tău,
Să n-ajungi să-nvețe alții,
Să n-ajungi să plângă frații
De starea ta ajunsă rău
Și-ndepărtat de Dumnezeu.

Semeția și tupeul
Vin din neștiință,
Umilința și curajul
Biruiește anturajul;
Numai prin credință
Ajungând la biruință.
Amin.
(Marți, 16 februarie 2021)