Mult mă iubești Isuse, știu

Mult mă iubești Isuse, știu,
Când norii negrii mă-nfășoară
Și umbre hohotesc spre seară,
Suspinul tâmplei, argintiu,
Îl stingi cu iz de Primăvară.

Tu mă iubești, da, mă iubești,
Îmi speli picioarele, de tină,
Le porți, în curgeri de Lumină,
Pe sfinte căi duhovnicești,
Spre-Mpărăția ce-o să vină.

Mă iubești, îmi spun în zori
De dimineață, raze blânde
Și bunătatea-Ți mă cuprinde
În înnoiri de mii de ori,
Iar ruga, Cerul îl deschide.

Cunosc, Isus, Iubirea Ta
Și-n bogății și-n stâmtorare
Și știu că bogăția doare
Când îi lipsește Dragostea
Și-n vale-i curg ape amare.

Pentru că mă iubești, Isuse
M-ai ales, m-ai mântuit,
Mă urci pe Stânca de granit.
În taine sfinte nepătrunse
M-ai sigilat ca „ fericit”.

Isuse, îmi pulsezi în suflet,
Clocotul Tău e adorare,
Îmi ești marea Sărbătoare,
Raiul pe care îl aștept,
Dragostea nepieritoare.

Văd, scump Isus, Iubirea Ta,
De la Cer, pân' iar la Cer,
Trecând prin lutul efemer,
Prin Betleem, prin Golgota,
În biruința Ta să sper.

Văd, prin credință, veșnicia,
Iubirea Ta făr' de hotar
Când mă întorci Acasă, iar,
Mă duci pe brațul Tău, Mesia,
Prin poarta de mărgăritar.

Vom cânta Noua Cântare
Reflexia Iubirii Tale,
Glorie, Slavă, Osanale,
Cerul întreg să se-nfioare,
De armonii culese-n vale.

Amin!