Moştenirea

MOŞTENIREA

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Noi avem o moştenire
Sus, în ţara zorilor,
In cereasca strălucire,
În cetatea sfinţilor.

O frumoasă moşioară
Nouă ne-a căzut la sorţi,
Vom primi o altă ţară
Când vom învia din morţi.

O frumoasă moştenire
Sorţul ne-a adus, ne-a dat,
În cereasca strălucire
Unde nu va fi păcat.

Nu mai adunaţi avere,
Bani şi aur, pe pământ,
Căci a noastră moştenire
Este sus, în cerul sfânt.

Noi avem acolo ţara
Şi arginţii adunaţi.
Bogăţia şi comoara,
Tot ce-am dăruit la fraţi.

Fără bani şi fără plată,
Sorţii ne-au îndeplinit.
Dumnezeu, Cerescul Tată,
Ne-a salvat, ne-a mântuit.

Binecuvântaţi pe Domnul!
Voi acei care-aţi primit
Moştenirea minunată,
Sus, în cerul strălucit.

Dumnezeu ne-a dat arvuna,
Duhul Sfânt ne-a sigilat.
Noi suntem ai Lui de-acuma,
Căci El ne-a răscumpărat.

Sorţul, marea îndurare,
Harul care ni s-a dat,
Ne-a adus eliberare
De la moarte, din păcat.

Nu sunt meritele tale
Căci ai fost salvat, să ştii,
Sorţii au căzut pe tine
De demult, din veşnicii.

Dovedeşte vrednicie
Pentru numele ce-l ai.
Căci în cer, în veşnicie,
Tu vei moşteni în Rai.

Strânge cât mai mult acolo,
Şi adună-ţi sus comori,
Iată Domnul ne îndeamnă
Şi pe fraţi, şi pe surori.

Amin