Moise și vițelul de aur

MOISE ŞI VIŢELUL DE AUR

Moise a primit comoară
Legea pentru-ntâia oară
Sus pe munte-n părtăşie
Cu Iehova din vecie.

Două table-n slavă scrise
De Stăpânul ce venise
Servul să Şi-l pregătească
În lucrarea cea cerească.

A lipsit atunci din vale
Moise de pe-a lumii cale
Spre-a-nvăţa neprihănirea
Ce ne-o dă în dar Iubirea.

Legea ni-i doar călăuză.
Ea păcatul nu ni-l scuză,
Ci-l numeşte şi-l condamnă :
Moartea fapta lui înseamnă.

Cum vorbea Moise cu Domnul
Şi de mult uitase somnul
Ce de jos se răzvrătiră
Şi spre-Aaron cu toţi porniră :

”Unde-i Moise, frate, spune ?
A căzut într-o genune ?
Vrem şi noi o zeitate !…
Fă-ne tu Aaron dreptate.

Nu ştim unde ni-i păstorul,
Nici ce-aduce viitorul.
De aceea ţine minte
Pune-ne un zeu nainte,

Dumnezeu, o stea pe cale !…
Moise-a dispărut din vale.
Şi s-a-ntins această veste
Ca o ceaţă sus pe creste.

Fără-a sta prea mult pe gânduri
Aaron a intrat în rânduri
Şi-a cedat pe loc mulţimii
Ca barajul înălţimii.

Astfel valul fărdelegii
Mătură lumina Legii,
Ale dragostei cuvinte
Şi din inimi şi din minte.

”Scoateţi-vă toţi cerceii
Şi podoabele femeii,
Şi-aduceţi-le la mine !”,
Zise-Aaron fără ruşine.

A uitat el, în culise,
Îngerul ce-l izbăvise,
Semnele răscumpărării
Când cântau pe malul mării ?!…

Şi când oştile vrăjmaşe
Împietrite şi pizmaşe,
De adânc fură-nghiţite
Chiar de Dumnezeu lovite ?!…

Cum să uiţi atâtea fapte
Ce i-au scos pe toţi din noapte
Şi din cea neagră robie
Liberi pentru veci să fie ?!

El luând auru-n mână
Pentru pofta cea păgână,
A turnat viţel cu dalta …
Dar problema era alta :

Cum să lupte zeitatea
Ca să le dea libertatea
Când, de fapt, e o lucrare
Omenească, trecătoare ?!

Stai şi-ascultă, Israele,
Şi păzeşte-te de rele !
Când păstorul n-are frică
Turma drumul bun şi-l strică.

În zadar striga preotul
Parcă să repare totul :
”Mâine fi-va sărbătoare
pentru Domnul nostru mare !”

Cui jertfiră ei cântarea,
Mulţumirea şi serbarea,
Masa lor şi băutura ?
Celui ce-a creat natura ?

Sau lucrară cu tot zelul
Spre-a-şi cinsti-n ascuns viţelul
Şi religia robiei
Fără gândul veşniciei ?!

Domnul cu mânia-i sfântă
Către Moise-acum cuvântă :

”Scoală-te şi te coboară,
În păcat mulţi se stricară !…

Calea Mea au părăsit-o,
Cinstea Mi-au dispreţuit-o.
Şi-au strigat în gura mare :
El v-a dat răscumpărare !

E-un popor în rătăcire,
Zise Iahve, cu mâhnire.
Lasă-Mă cu-o lovitură
Să-i fac pulbere şi zgură !…”

Moise ca şi-n vremuri bune
Se-aplecă în rugăciune
Ca să-ncerce mijlocirea
Şi să ceară izbăvirea.

”Să se spună despre Tine
Că nu ai puteri depline
Să-Ţi călăuzeşti poporul,
Să-i asiguri viitorul ?

Şi să strige egiptenii
Astăzi şi peste milenii
C-a fost braţul Tău de vină
Când i-ai scos din praf şi tină ?…

Nu pentru nenorocire
Ai lucrat Tu izbăvire,
Ci păstrându-Ţi Legământul
Cu Avraam şi-ntreg pământul.

Te întoarce din mânie!
Dă-ne iarăşi bucurie
Peste vremurile grele
Teferi să ieşim din ele !…

Lăsând clipa grea să treacă
N-a vrut răul să li-l facă
Domnul şi le-a dat iertare …
Însă Moise cu braţ tare

A făcut o judecată
Şi-o alegere curată :
”Cel ce pentru Cer trăieşte
Să se lupte vitejeşte

Şi să-nlăture păcatul,
Victima şi vinovatul !
Vă predaţi azi în slujire
Domnului pân la jertfire!”

Cele două table sparte
Spun că răul ne desparte
De-Adevăr şi de Lumină
Şi de Patria divină.

Şi trei mii atunci căzură
Sub a Legii lovitură
Şi-a păcatului povară
Când la idol se-nchinară.

Dar din nou Moise, în rugă,
Ca cea mai umilă slugă,
Înspre Dumnezeu se-ndreaptă
Şi iertarea Lui aşteaptă.

”Iartă-le acum păcatul,
Chiar şi eu sunt vinovatul.
De nu-i ierţi, nu-i scoţi din moarte,
Şterge-mă din a Ta carte.”

Mila Ta-i fără hotare.
Cine poate sta-n picioare
Când Tu judeci cu dreptate
Şi le împlineşti pe toate ?!…

Nimeni Doamne nu-i ca Tine
De temut, la rău şi bine.
Tu pui Adevăru-n faţă
Şi în moarte şi în viaţă.

Mă smeresc şi-ascult, vorbeşte,
Să-nţeleg cum mă priveşte
Şi tot sufletul mi-l scurmă
Soarta celor plânşi din turmă :

”Du-te dar şi du poporul.
Eu Ţi-s Călăuzitorul.
Eu Mă lupt şi-ţi număr paşii
Să-i învingi pe toţi vrăjmaşii.

Eu, Cel Sfânt, fără hotare,
Dau şi azi eliberare.
Însă nu trec cu vederea
Nepăsarea, nevegherea.

Pedepsesc pe loc sfidarea,
Răzvrătirea şi trădarea.
Mergi pe drum mereu nainte
Către plaiul Ţării sfinte.
**************


2002-02-08