MOISE ÎN PUSTIU ŞI EGIPTUL UITAT

În Egipt pe când prigoana tot mai mult se înteţeşte
Şi Israel sub povară zi de zi se prăbuşeşte,
Moise sare să-l salveze. Pe un om l-a omorât.
Însă are timp să fugă ruşinat şi, doar atât.

Planul omenesc decade, parcă s-a lovit de stânci.
Nici evreii nu-l primiră cu cârtirile adânci.
Fuge-n Madian să uite tot Egiptul fără rod
Şi s-amâne totodată o salvare de norod.

Moise mai avea nevoie de o şcoală în pustiu
Să înveţe cum s-asculte doar ca slugă, nu ca fiu.
Cu această disciplină ce-o are de învăţat
Într-zi de cer aleasă va fi bun de mandatat.

Uneori cu graba noastră noi stricăm lucrarea Lui
Însă Domnul o-ntrerupe spre câştigul cerului.
Pavel nu dorea să strice chiar Cuvântul cel divin
Ce ne-aduce-nvăţătură să slujim cu dor deplin.

Fiii preotului Sceva se cred exorcizatori
Dar păcatul îi pândeşte şi cu răni şi cu sudori.
În lucrarea mântuirii mulţi se cred ca şi aleşi
Însă cad la prima probă când duşmanii-s tot mai deşi.

Când la Nunta glorioasă Mirele va apărea
Mulţi vor sta atunci la uşă şi deodată vor striga:
„Doamne, Doamne ne deschide, nu suntem ai Tăi copii?
N-am făcut minuni şi semne pentru cer şi veşnicii?”

Domnul le va spune-n faţă neclintit doar adevărul:
„Voi nu M-aţi slujit pe Mine, ci v-aţi transformat doar părul!
Depărtaţi-vă de Mine, nu am de voi cunoştinţă
Cum nici voi n-aveaţi în lume niciun pic de pocăinţă!”

Nu vor fi cu Domnu-n slavă nici profeţii mincinoşi,
Nici cei lacomi de mărire, nici falşii evlavioşi
Ce batjocoriră harul printr-o viaţă de plăceri
Şi-astfel şi-au umplut paharul cu mânie şi dureri.



Marea Nuntă va începe sus în cer cât mai curând.
Noi Îl aşteptăm pe Domnul zilnic cu al vieţii gând?
Haina-n sânge ni-i albită ca să fim Mireasa Lui
Zi de zi mai pregătită pentru plaiul cerului?

Fără haina nepătată ce-o primeşti într-un moment
Nu poţi fi, frate, la Nuntă unde Mirele-i prezent.
Astăzi Duhu-ţi pregăteşte hainele de in subţire
De trăieşti cu Domnul slavei în har şi neprihănire.