Moise aprins de rug

Moise aprins de rug

Nu L-am văzut. Nu s-a putut.
Dar vocea Lui şi-a cerului
am auzit. Era-n zenit.
Iar între noi era un roi
de-albaştri îngeri. Amândoi
ne încălzeam la acelaşi rug.
Eu, speriat, voiam să fug
când mi-a vorbit, energizând
şi revelaţie şi gând.
Mi-a poruncit cu sunet cript
să-I scot poporul din Egipt.
Iar peste-un timp, poate un ceas,
singur cu rugul am rămas.
Nu L-am văzut. Dar El a vrut
să coexiste nevăzut.
Dar, dacă L-am putea vedea,
El, poate, n-ar mai exista.
Trec prin pustiul lumii, nins,
puţin văzut, dar rug aprins.
Nu L-am văzut. Nu s-a putut.
Când eu eram de lut şi duh,
El Se-arătase numai Duh.