Moartea-n oală

Elisei, iar la Ghilgal
S-a întors - cînd peste ţară,
Foametea făcea măcel
Şi pe toţi parcă-i doboară.

Şi îi zise lui Ghehazi:
"Pune oala pentru ciorbă
Să mănînce azi toţi fraţii,
Pînă noi mai stăm de vorbă."

Dar unul din ucenici
Fără să ştie deplin,
Din viţă şi dintre spini
A cules numai pelin.

Curcubete mult-a pus
În oala mare de ciorbă
Şi cînd să mănînce - (au scos),
Au văzut că e otravă.

"Moartea-n oală, Domnul meu!"
Strigară în cor
"Ştim căci la cuvîntul Tău,
Este ajutor!"

Şi-atunci Elisei a zis:
"Aduceţi făină!"
Şi în oală-a presărat,
Şi mîncarea-i bună.

O, şi-n vremea de acum
De-ar veni proorocul,
Căci Ghehazi, pune azi
Tot ce culege omul.

Unde-i robul Domnului
Ca să dea făină?
Ce-i din grîu, Cuvîntul Lui
Ce-aduce lumină?

Mulţi se otrăvesc la rînd
Căci nu este cine,
Să pună de sus cuvînt,
Pentru curăţie.

Vremuri grele traversăm,
Cin' mai strigă oare
Ca să vină Elisei,
Cu sfîntă-ndurare?

Dragii mei, nu zăboviţi,
Foametea e mare,
Dar Cuvîntul preţuiţi
Căci el, e salvare!

Iar de vreţi să adunaţi
De pe cîmp verdeaţă,
Nu culegeţi ce nu ştiţi
Căci noi vrem viaţă.

Haideţi azi, şi cîntăriţi,
Şi puneţi făină
Căci nu tot ce auziţi
Este hrană bună!

Cu puţin, venit de sus,
Ai putere mare
Dar de-otravă s-a pus,
Nu mai e salvare!

Deci vegheaţi, bucate sunt,
Dar călăuzire,
Vine de la Duhul Sfînt
Prin har de trezire!
amin