Misterioasa, Unica Copilarie

Imi amintesc cu drag copilaria,
Un timp ce l-am avut… frumos, special,
Imi amintesc cum struguri culegeam din via
bunicului, cand impreuna ne duceam pe deal.

Cum strangeam prunele, cu sacul
Din livada ce-o avea de pruni
Imi amintesc painea bunicii si colacul…
Inca miros covrigii proaspeti, calzi si buni.

Imi amintesc si Crisul rece,
Si cum sa ‘not am invatat,
Cum seara ne jucam pana la zece
Pe campul cel din margine de sat.

Si cum mergeam cu drag la balta,
In fiecare zi la pescuit,
Vara-ntreaga toti la scalda,
Ah, cat eram de fericit!

Imi amintesc… teren de fotbal am avut
pe strazi, jucand sub clar de luna
Si intre cartiere campionate am facut
Echipa noastra era cea mai buna.

Imi amintesc cum simplu ne jucam,
Mata ascunsa, baza, lapte gros
Si cat de fericiti radeam,
Cand toti eram cazuti gramada jos.

Cum mancam paine cu unsoare,
Si clisa fripta-n bat… mai rar
Cum din butoiul cel cu varza beam moare,
Ne delectam cu sos de usturoi ori de marar.

La soba veche ne ‘ncalzeam,
Cu lemne sau… cu rumegus,
“Pets” noi in casa nu aveam,
In curte insa bucuros domnea Labus.

Iernile demult erau de vis,
Ningea cu alb curat din cer,
Noi ne simteam ca-n Paradis,
Cui ii mai pasa atunci de ger! ?

Zburau sanii una dupa alta-n vale,
Iar de-ngheta afara era ca un dar,
Gropile pe drumuri deveneau speciale,
Si orice balta era sigur… patinoar.

Mergeam cu toti pe jos la scoala,
Prin frig, zapezi, noroi si ploi,
Dardaiam apoi imbujorati in sala,
Cu turturi si paltoanele pe noi.

Insa, noi copiii n-aveam nici o grija,
Caci eram fericiti si plini de bucurie
Cuprinsi si strans legati in minunata “vraja”
Misterioasa, Unica… Copilarie.