Mirul

E seară liniștită și cerul de april
își scutură candența spre chipul cel umil
al unui Om din ceruri venit pe-acest pământ
să lege omenirea de Cerul Lui cel Sfânt.

Intrând într-o căsuță, Maria a venit
să-L ungă cu miresme, iar mirul ei sfințit
și-a revărsat candoarea în casa cea de nea
și-atâta bucurie în inimă-i domnea.

Hristos stătea la masă, iar mirul cel curat
pe glezna-I prăfuită încet s-a revărsat
și-n taina înserării simțea vibrând tăcut,
când merii plini de floare, când mirul cel plăcut.

Ce pace negraită domnea în pieptul său
când ea-L ungea pe glezne pe Însuși Dumnezeu,
dar nu știa Maria că-n tot ce ea făcea
Îl pregătea pe Domnul pentru-ngroparea Sa.

Azi vasul ei e cioburi, dar sfântul lui parfum
mai dăinuie și astăzi pe al ocării drum,
căci orișiunde este un om ce-i vânzător,
acolo e și Mirul adânc mângâietor.

Oriunde e o rană în trupul cel de lut,
acolo e și Mirul cu nardul lui plăcut
și n-am avea alinul de dincolo de greu
de n-ar fi Mirul veșnic prelins din Dumnezeu.

Hristos primise mirul și-n Mir S-a preschimbat
când moartea dureroasă, cu moartea-I a călcat
ca noi gustând Lumina prin Învierea Sa,
să fim cuprinși în Mirul ce nu ni se va lua.

@sclipiri. de. condei