Mirilor

Florile de mai scaldate-n soare, desfatate-n raze vii,
Muguri inverzind pe ramuri, ciripit si melodii,
Nourasi pe ceru-albastru, puful gingas de petale
Preamarire-Ti canta Doamne si faptura mainii Tale.

Clipa tineretii Doamne, impodobita cu frumos
Ai lasat ca-n drumul vietii sa paseasca maiestuos
Si cu nard inmiresmata luminand in a ei cale
Pe-acesti doi ce astazi urca la altarul milei Tale.

Iata-i Doamne, mana-n mana, duh din Duhul Tau avand
Gandul lor sa se-mpleteasca cu al slavei Tale gand.
Si din dragostea Ta Doamne, fa-le vesnica cununa
Ca sa fie ei de-a pururi si cu Tine impreuna.

Sa le-asterni in a lor cale un covor din flori de mai
Da-le Tu din fericirea ingerilor cei din Rai
Iar cand pasii lor Isuse-n deznadejde ii vor duce
Sa le-ntinzi o mana calda cu increderea Ta dulce.

Sunt ai Tai pe veci Isuse, sa nu-i lasi din mana Ta
Cand cel rau cu viclenie in ispita-i va-ncerca.
Fa din ei faclii aprinse, far sa lumineze-n noapte
Rugaciuni pe-altarul jertfei sa-Ti inalte-n blande soapte.

Tu sa faci mireasa, Doamne, inger bland si iubitor,
Plin de dragoste si mila si cu duh mangaietor.
Iar cand mana o va pune pe vreo frunte-ndurerata
Sa-i trimiti Tu alinarea cerului, slavite Tata.

Mirelui sa-i dai credinta, dragoste si Duhul Sfant,
Rugaciunea lor unita n-o lasa sa zboare-n vant.
Si sa faci din ei, Parinte, vasul Tau de alabastru,
Si sa-Ti torni in el iubirea si lumina Ta de astru.

Iata-i la altar ,Parinte, fericiti ’naintea Ta
Da-le sfânta ocrotire si fagaduinta ca pe brate-i vei purta
Iar biserica le canta: "Fericiti in veci sa fie
Si aicea impreuna, si cu Tine-n vesnicie!"