Mireasma bunătății

Clipele frumoase toate
Pentru tine au fost create,
Tu, iubită, să înflorești
Ca florile împărătești.

Să miroși, să împrospătezi,
Pe alții tu să-i ghidezi,
Inima să-ți fie pură
Și plină de multă căldură.

Dumnezeu e Scutul tău,
Ce te apără de rău,
Ce te ține și învață
Cum să treci ușor prin viață.

Domnul te ajută mereu
Cum să întorci tu greul tău
Într-o binecuvântare,
Prin speranță și alinare.

Căci în grădină, în Eden,
Tu să nu crești un polen,
Ci să fii o floare rară,
Ce înflorește-n primăvară.

Să aduci miros plăcut
Celui ce te-a conceput,
Să te facă vas frumos,
Cu dulceață și miros.

Să fii bună, sufletistă,
Niciodată nu fii tristă,
Căci ai scut și ajutor
De la Domnul domnilor.

Fiică tu de Dumnezeu,
Nu uita când îți e greu
De unde ai plecat plângând
Și unde vei ajunge curând.

Floarea rară în Hristos,
Domnul te-a trimis El jos,
Să împrăștii bunătatea
Și mireasma cu dulceața.

Oamenilor pe pământ,
Spune-le că Eu sunt Sfânt,
Căci sunt scutul tuturor
Celor ce încă Mă vor.

Nu lăsa lumina Mea
Și nu da tu altora
Binecuvântarea Sfântă,
Care-i pe cărarea strâmtă.

Fii parfum împărătesc
Celor ce Eu îi iubesc,
Că în curând vin după tine
Și vă iau pe toți cu Mine.

Toarnă în florile din seră
Apă Sfântă din Scriptură
Și-i lași în grija Mea,
De grijă Eu le voi purta.

Dar tu ai grijă la tine,
Să nu te lași condusă-n lume
De parfumuri otrăvitoare,
Și de mireasma, înșelătoare.

Strălucește în casa Mea,
Celor ce te vor vedea,
Slavă Domnului vor da,
Mai mult Mă vor căuta!

Să lași timpul, el să țese,
De cei răi să nu-ți pese,
Căci Eu, uite, vin curând
Și vă pot lua oricând.

Dumnezeu e Scutul tău,
Nu uita că niciun rău,
Oricât de mare ar fi el,
În fața Mea e mititel.

Și dacă crezi că e sfârșitul,
Tu nu uita că e începutul,
Eu sunt Domnul Dumnezeu,
Ce te țin pe brațul Meu.

Locul ce l-am pregătit
Pentru tine e menit,
Totul este aranjat;
Tu cu toți ești împăcat?