Mireasă cerească

Mireasă cerească, în zbor ești tu astăzi,
Cu haina cea albă spre cer ai pornit,
Ești ca o femeie cei mult ea frumoasă,
Dorită de Mirele ei preaiubit.

Alergi peste mările-albastre întinse,
Spre locul în care îl vei întâlni,
Pe Cel ce în vise îl ai totdeauna,
Pe Cel care locul cel sfânt pregăti.

Îndată El vine, îndată coboară,
În haina de Mire-mbracat El va fi,
Din slava măreață Mireasă cerească,
El vine spre ceruri a te însoți.

Dar până în clipa acea a-ntâlnirii,
Azi vântul prin plete-ți adie ușor,
E cel ce te urcă pe aripi aprinse,
De dragostea vie în care tu zbori.

În care tu zbori peste munți și câmpie,
Căci arzi de dorința pe El a-l vedea,
Pe Mirele care aștepți ca să vină,
A Sa-mpărăție în dar să îți dea.

Tu azi nu opri... doar aleargă mai iute,
Căci ești o aleasă de-un Mire ceresc,
Și tu ești Mireasa cerească ce urcă,
Ce vrea să pășească, pe plaiul Regesc.

Aleargă sub stele ce zboară cu tine,
Croindu-ți o cale în nopți ce-s târzii,
Aleargă sub razele vii ce coboară,
Cu fața spre ceruri mereu să rămâi.

Și nu îți opri tu bătaia de inimi,
În pieptul tău azi să se zbate mereu,
Căci nu pentru tine ea bate Mireasă,
Ea bate în piept pentru-al ei Dumnezeu.

Mereu fii grăbită fii gata de nuntă,
Căci Mirele vine-i la ușă acum,
Îmbracă-te toată de-acea sărbătoare,
Ce va fi doar una la capăt de drum