Minunea mea

Doamne, orisicine s-ar spune
Esti grozav de mult minune
Cum stii Tu sa dai placere
Dupa umbra de durere...
Colos sufletului meu,
Dupa moarte - inviere,
Dupa ploaie - curcubeu!

Cum ma plang - copil de Zeu
Stand c-obrazul ars de soare
Iar cu fruntea-n alizeu,
Iar cu pletele in vant.
Si-n moment de usurare.

Ce placere sa Iti fiu!
Ce placere sa imi fii!
Efemer pe-ntins pustiu,
Printr-o lume trecatoare
Sa Te am si sa Te stiu
Partea mea din Vesnicii!
Ce placere sa imi fii!

Stai in scancet de-nceput
Si in zambet de copii.
mare esti, orice s-ar spune
Ca si Tine n-am avut
Vreo placere, vreo minune.

Te iubesc Stapan al meu.
Ce ciudat imi pari, ce sumbru
Dar prin Tine ma preumblu
Cautand cu drag iubire,
Cautand franturi de cer:
Sansa de-ndumnezeire.

Te iubesc orice-ar fi fost
Caci in Tine aflu Viata
Si in Viata-mi aflu rost!

Si in spatiu si in timpuri
Esti Etern in dimensiune
Te iubesc, fara cuvinte,
Ca pe frate, pe Parinte,
Ca pe sfanta mea minune.