Minunată e iubirea ce mi-ai dat ca să o simt

Minunată e iubirea, să o simt ce m-ai lăsat,
Pentru mine este Doamne, darul cel mai minunat,
Simt fiori cum mă-nfășoară, eu zâmbesc și-atunci când plang,
Căci eu am a Ta iubire-ntruna-n inimă și-n gând.

Minunată este Doamne, nu mă lasă niciodată,
Singur în vre-un miez de ziuă, dar nici în acel din noapte,
E prezentă când mânia, de vre-un vânt iar se pornește,
Nu mă smulge căci iubirea-i cea care mă întărește.

Este o minunăție, căci minuni face mereu,
Îmi aduce-un timp pe cale, mai ușor când este greu,
Îmi aduce ea... iubirea, pace când o pierd pe drum,
E iubirea ce-i cu mine-ntotdeauna... chiar și-acum.

Gustul ei dulce de miere, să îl gust tu m-ai lăsat,
Eu îl port mereu cu mine, căci e-atât de minunat,
Să o am mereu aproape, dragostea ce m-a cuprins,
Ea un foc plin de iubire-n mine astăzi a aprins.

Minunată e iubirea, care vine din Isus,
Plin de ea sunt eu în clipa, când privesc numai în sus,
Singură nicicând nu vine, pacea sfântă îmi aduce,
Și lumină când mă aflu, eu pe cale la răscruce.

Minunată este astăzi, minunat-a fost cândva,
Tot atât de minunată, ea mereu va rămânea,
Căci ea este o iubire, care nu e schimbătoare,
Cum e omul... cum e vremea, astăzi plouă mâine-i soare.

Minunat ești Doamne Tată, căci iubirea minunată,
Ești chiar Tu, s-o pierd în viață, nu aș vrea eu niciodată,
Să trăiesc fără iubire... fără Tine... n-aș mai vrea,
Să te am mereu în mine, asta e dorința mea.