Minunata Dezvoltare

Minunata Dezvoltare

Aş vrea a fi un bob de grâu
Purtat cu gingăşie în mână
Spre a fi pus în brazda bună,
Şi n-aruncat, într-un pârâu,
Purtat către-aval fără frâu -
Ci-n stratul umed de ţărână.

De-a ochilor privire-ascuns
Mi s-ar efectua germinarea
Pentru-a-mi-mplini lucrarea,
Prin grija Acelui Nepătruns
Din zori de zi pân' la apus
Să îmi dezvolt multiplicarea.

După procesul de încolţire
Prin faza cea de dezvoltare
Sub razele tandre de soare,
S-ajung la clipa de-nfrăţire
Pentru belşugul de rodire,
Spre nodul de... ramificare!

Şi chip să iau în firul verde
Pornit din putreda sămânţă,
Crescând liber prin credinţă
Dovedind c-astfel purcede
Oricărui suflet care crede,
O viaţă nouă, -nspre fiinţă.

Cu vârful fraged către soare
De vântul lin fiind mângâiat,
Să mă dezvolt cât mai bogat
Prin raze dulci, strălucitoare
Prin ploi la timp, răcoritoare,
Să cresc mai sus, energizat!

Şi când frunză, după frunză
În freamătul candid de liră
De-a lungul paiului se-nşiră,
Aş vrea mai sus să pătrunză
Fără-opriri, să-nu-mi ascunză
Dorul spre-nălţimi ce-aspiră!

Când spicu-acum miniatură
Prin al său mugure... floral,
Se va-ndrepta-n sus triumfal
Contur să prindă în făptură
Dup-acea vrednică măsură
Tot mai spre soare vertical,

Ca un stindard alb, fâlfâitor,
Ce briza-l leagănă în suflări,
Prin adieri dulci şi-mbrăţişări
Să cresc spre vârf încetişor,
Sub unduiri line şi cu spor
Prin taina sfintei dezvoltări!

S-ajung astfel în spic deplin
Spre stadiul de maturizare,
La timpul sfânt de recoltare
Când dintr-un bob o sută vin
Prin harul prea sfânt şi divin
Să umple golul din hambare,

Spre gloria Celui Prea Sfânt
Care la timp Ploaie Timpurie
A dat, şi-apoi Ploaie Târzie,
De-a strânge rodul cu avânt
Ca parte-n Noul Legământ
Spre-a-ntregi marea bucurie.

Marcat de multele schimbări
Spre ziua scumpă a dăruirii,
Să împlinesc scopul menirii,
Sa trec cu brio transformări
Spre vremea altor aşezări
Prin vestea bună, a-nnoirii...

Şi-acelaş bob de grâu să fiu
Pe al istoriei... crug efemer
Cu viaţa păstrată-n mister,
Ce-ascunsă-n embrionul viu
Să-mi dea imbolduri ca să ştiu
Cum să-mi zidesc un caracter!

Flavius Laurian Duverna
23 aprilie 2008