Mintea

Mintea

Asa se-ntampla cateodata, dam tribut partea lasata,
Sa pluteasca in deriva, privind mereu la cate o diva,
Sa pluteasca in aval, privind mereu ravnitul mal.

Ascultand indemnul firii am lasat fraiele gandirii,
Pe un drum ce nu il stiu ca va merge in pustiu.
Si iar inapoi pe cale m-am intors in dreptul meu,
Ca sa ma gandesc atent ce-i mai bine sau ce-i rau.

Hotarata ca in toate sa ma lupt sa biruiesc,
Si sa fiu in concordanta cu al Sau Cuvant ceresc.
Caci cum vede ca-i in frac, mintea nu-i pasa de leac,
Si atrage-n plasa ei inima fara temei.

Cumpanind arata ceasul doar in partea indicata,
Din balanta ce sta gata sa rastoarne lumea toata.
Tot asa cine struneste din pornirea-i omeneasca,
Va culege rodul ei si-ntelept o sa gandeasca.

Si in orisice problema se mai poate discuta,
Dar in minte si la suflet cine ar putea intra.
N-ai putea sa dai caldura sufletului inghetat,
Sau sa stamperi focul care te-a ajuns ne anuntat.

Si nu poti nimic a face ca sa vezi tu rezultate,
Decat sa te pleci in ruga si sa strigi spre Cel ce poate.
Singura persoana care se apropie de tine,
Si asculta ruga ta daca sincer esti crestine.

Caci in viata este-o lege si ea trebuie sa domneasca,
Numai cum in Carte scrie slava Lui sa se mareasca.
Nu se schimba niciodata si-i fixata intreaga minte,
Sa urmeze drumul ei asa ca si mai-nainte.

Ca sa aiba adevarul aliat intreaga viata,
Si sa-nalte dintre neguri mintea care sta in ceata.
Sub privirea-i hotarata, sa duca la implinire
Creatorul nostru Sfant controleaza in gandire.

Niciodata nu coboara, nivelul ce-l asteptase,
Dar le da putere mare, celor sfinti sa nu se lase.
Unora in floarea vietii ce-au ajuns pana departe,
Altora efort constant, pana-n pragul de la moarte.

Amin