MINCIUNA ADMISA

Minciuna, e opusul oricărui adevăr
Şi nu ar vrea, rebela, să stea şi să-l asculte.
Ea ţine şi îndrugă să facă negrul, alb,
Dar iese la iveală căci braţele-i sunt scurte.

Minciuna-şi are sursa din Hades, din Infern,
Şi are ca drept sursă pe cel căzut din cer.
El este tatăl ei de când a plămădit-o,
Şi pot să-l deconspir; el este, Lucifer.

Minciuna e păcatul ce poate-nchide cerul,
În plasă de-i cădem fără s-o respingem!
Ea calea obturează, să nu urcăm spre cer,
Lângă Domnul, sus, ne-mpiedică s-ajungem.

Unii "credincioşi" îndrăznesc, să zică:
Poţi din necaz să ieşi spunând o minciunică!
Ea, mai spun aceştia, te scoate din nevoi,
Când, cu tact o spui, profitul ţi-l ridică!

Mai e, ne spun aceştia, minciuna"specială"
Poţi s-o zici, aşa..., să scapi de-ncurcătură!
Chiar de este scris şi aspru înfierată,
Tu mai poţi "omite" ce scrie în Scriptură.

Minciuna cuprinde arii întinse pe pământ;
Nu poţi intra-n afaceri fără să mai minţi!
Dacă tu o spui pentru-a-ţi burduşi profitul,
Dincolo ai să plângi cu lacrimi mari, fierbinţi.

De eşti tentat să nu rezişti minciunii
Pentru-a-ţi da năvală, banii, către card,
E bine să nu uiţi că cei ce fac aşa,
Pentru totdeauna în focul ghenei, ard.

Aceste versuri simple ce voi a ţi le scrie,
Cheamă pe oricine la vie reflectare;
Căci practicând minciuna fără pocăinţă,
Dincolo-i vom simţi a ei denaturare.

Scriptura se încheie scriind cu firul roşu;
Că minciuna are, sursă şi tată mincinos,
Pe diavol care-nşeală aici întreaga lume,
Să nege, Adevărul, şi-n faţă pe Cristos.

Apoi Scriptura-ntreagă, fără echivoc,
Mai spune că minciuna are braţe tari,
Să-nchidă şi accesul celor ce o spun
Spre porţile Cetăţii de nu se pocăiesc.