Milostenia

Milostenia, e atitudine a caracterului creștin
Domnul în cuvânt, Ne spune cum s-o facem
Cum nu se face, Ne spune și asta creștine
Nu-i expresie accidentală, creștinului ce-o face.

Dacă ești în belșug e ușor să fii milostiv
Dacă nu ești în cele avute prea posesiv
Milostenia e legată de multe componente
De atitudini ce-o determină și însoțește.

Neprihănirea cu milostenia se asociază
Credinței, practicarea faptelor, îi sunt dovadă
Motivul îndemnări la milostenie, nu-i din afară
Ci neprihănirea ne ține treji, să luăm seamă.

Îndurarea ne motivează de-asemenea la milă,
Să fim îndurători, să nu dăruim doar de silă
Cel ce nu-i îndurător face milostenie de reclamă
Nu dragostea, nu mila la dărnicie îl îndemn.

Îndurarea și neprihănirea împreună îndeamnă
Să avem inima deschisă, la dărnicie și milă
Dacă și bunătatea ne caracterizează credința
Nu trecem indiferenții pe lângă cel ce-l apasă lipsa.

Oamenii-s mai mult moraliști decât miloși
Pentru că cei mai mulți nu-s credincioși
Neprihăniți, îndurători și plini de bunătate nu sunt
Ci egoiști, zgârciți și-n natura păcătoasă persist.

Smerenia și modestia-s stări, a milei încurajări
Dar mândria n-ajută, numai când are spectatori
Imaginea-i publică e importantă să simtă furori
Nu săraci, nevoiași cărora le dă ceva și lor.

Mulți nu știu că milostenia se face-n ascuns
Așa cum Domnul Isus de multe ori a spus
N-aduce vorba, nu te lăuda cu ce-ai făcut
Fă bine și taci, așteaptă răsplata de la cel sfânt.

Relația cu Domnul și Duhul sfânt, mă face milos
Numai mersul la biserică, nu-mi este de folos
Suntem milostivi pentru că-i porunca Lui să fim așa
Așa-i El față de noi, să fim și noi în dreptul altora.

Pe cel milostiv, Biblia-l numește om fericit
Dar cel ce-și astupă urechea, de milă va fi lipsit
Mila e contul ce niciodată nu se epuizează
Domnul ține seama, când la El se apelează.

Săraci și nevoiași, cer creștinilor de milă
Căci Creștinul dă cu drag și nu arată silă
Săracul și nevoiașul, la cerșit caută biserica
Pentru că știe, că Creștinul e milos, cu inima.

Când suntem milostivi, semănăm cu Dumnezeu
Că El este așa și noi urmăm în totul, cuvântul Său
Când suntem milostivi, Duhul își manifestă roada
Căci este virtute să fii milos, să-i împlinești voia.

Milostenia-i închinare, când se săvârșește
Creștinul se-închină Domnului, prin mila ce face
Milostenia nu-i obligație, ci sinceră venerație
Când e făcută cu drag, prin orice donație.

E dovada credincioșiei, față de Dumnezeu
Creștinii știu că vor avea parte de milă la greu
Milostenia se face pe fond de anonimat
Degeaba-i făcută, dacă vestea tuturor am dat.

Milostenia se face, din credincioșie și dreptate,
Compasiune, empatie și adâncă bunătate
Principiul milosteniei e simplu, în înțelegerea
De nevoia și lipsa ta, e cuprinsă inima mea.

Milostenia nu-i sentiment, ce vine și trece
Ea e stare permanentă, nu sentiment rece
Săracul și nevoiașul, nu cer emoții și lacrimi
Nici complimente frumoase, cu care să-i saturi.

Milostenia nu se măsoară în sentimente
Ci în jertfe și sacrificii, cu costuri curente
Nici David n-adus jertfe, ce nu l-au costat
Și alții oameni ai Domnului, la fel au procedat.

Milostenia și iertarea, sunt aripile rugăciuni
Cu acestea ajunge la Domnul, dorința împliniri
A lui Corneliu rugăciuni, de milostenie însoțite
Au ajuns la Dumnezeu, și-au fost ascultate.

Milostenia nu-i poruncită, numai pentru bogați
Nu-i om așa sărac, să n-aibă a văduvei bănuți
Celui ce i s-a dat mult, mult odată i se va cere
Celui ce s-a dat puțin, i se pretinde din ce are.

Să faci milostenie, nu-i nevoie de bani mulți
Ci credință, bunăvoință și de Domnul s-asculți
Fără acestea, la milostenie, bogăția nu ajută
Ci învinovățește de egoism și zgârcenie multă.

Cele pământești: toate avuțiile se pot pierde
Fără să fi făcut ceva bine, ce sufletul fericește
Făcând milostenia, avutul nu scade ci crește
Le trimiți în cer, unde Domnul cu grijă le păzește.

Când faci milostenie, pe Domnul împrumuți
Ajutăm săracul și de Domnul suntem răsplătiți
Săracul, nu poate să plătească dacă-i ajutat
Dar Domnul ce-ți iubește fapta va răsplăti o dat'.

De împrumuți săracul întrebând când primi-vei înapoi
Domnul poate să-ți dea azi, mâine sau în ziua de-apoi
Dar Domnul va plăti sigur, datoria binevoitorului
El na rămas și nu rămâne dator, niciodată dătătorului.

Rugăciunea, la nimic nu ajută dacă nu iubim
Și prin fapte, mila și dreptatea, nu dovedim
Milostenia nu se face cu inima strânsă, bombănind
Ci cu inima deschisă, în dragoste pe lipsiți ajutând.

De-ți astupi urechile și ochii, la nevoia celor săraci
Așa ți se face și ți-e când milă și îndurare voiești
Milostenia, e jertfa ce Domnului îi face plăcere
Indiferent prin ce-i făcută, cu inima largă și simțire.

Milostenia, e paradoxală în a iei practicare
Făcând-o bogăția nu scade ci va fi mai mare
Ea se adună în pungi ce nu se învechesc.
Bogății ce nu se împuținează ci se înmulțesc.

Să facem milostenia cu bucurie, cum se cere
Cu ce nu dăm săracilor, nu vom face avere
Să nu fim strânși de mână, egoiști și zgârciți
Că mai mult vom sărăci și vom fi nerăsplătiți.

Domnul să ne dea tuturor această virtute
Ce scoate în evidență, învățăturile sfinte
De mila Lui vom avea parte cum a promis
Că toți avem nevoie cândva de milă, cum s-a zis.