Mila, fapta din Credinta

Vorbește și trăiește drept, cu grijă și cu rost,
Ca unul ce va sta-n lumină, la judecata lui Hristos.
Că legea libertății sfinte ne cheamă zi de zi,
Să fim nu doar cuvânt pe buze, ci oameni vii.

Căci mila biruiește astăzi peste orice judecată,
Iar inima miloasă este de Domnul binecuvântată.
De spune cineva: „Am credință, eu cred cu adevărat!”,
Dar nu întinde mâna celui sărac și întristat,

La ce folos sunt vorbele rostite către frate:
„Mergi în pace, fii sătul!”, când mâinile-s legate?
Dacă nu dai pâinea, haina, ajutorul la nevoie,
Credința fără fapte rămâne doar un nume gol și o iluzie.

Ferice de cel care milă și iubire dăruiește,
Căci Domnul lui, la vremea Lui, cu milă îi răsplătește.
Cel ce-l ajută pe sărac în ziua de durere,
Va afla la Dumnezeu alin și mângâiere.

Când vezi pe cel căzut și-i întinzi mâna ta,
În ochii Tatălui ceresc aceasta va conta.
Comoara milei nu se pierde, nici nu poate rugini,
Ci este scrisă înaintea Celui ce va răsplăti.

Mila deschide porți pe care omul nu le știe,
Și varsă peste suflet har, lumină și tărie.
Căci cine seamănă iubire și îndurare sfântă,
Va secera în veșnicii o bucurie mult mai multă.

Chiar demonii cunosc că Dumnezeu este Unul Sfânt,
Și tremură la glasul Lui, la puternicul Cuvânt.
Dar credința care mântuiește lipseste neincetat
Prin iubire, prin ascultare, prin binele lucrat

Avraam, părintele credinței, a dovedit prin faptă vie
Că încrederea în Domnul nu-i doar o teorie.
Iar Rahav, prin curajul ei, a ales să-L urmeze drept,
Și harul lui Dumnezeu i-a răsplătit acel gest înțelept.

Precum trupul fără suflare este mort,
Tot astfel credința fără fapte nu-i un tot.
Să credem și să împlinim, cu dragoste și zel,
Ca lumea să-L vadă pe Hristos lucrând prin noi mereu.

Iar când vom sta-naintea Tronului ceresc și sfânt,
Nu doar cuvintele vor spune ce-am fost pe-acest pământ;
Ci mila, dragostea și binele-mplinit cu dor,
Vor mărturisi credința vie-a fiecărui slujitor.