MILA

MILA

Sărac ești în lume, necazuri te-apasă,
Dar norii se vor ridica
Și viața aceasta, ce pare frumoasă,
Pe loc, dintr-odată, va sta.

Privește la ceruri, privește copile,
Ascultă cum El îți șoptește,
El are de tine infinite de mile
Și-n toate îți spune că, mult te iubește!

Aduți-L pe Domnul în viața ta rece
Și Domnul te va încălzi
Și-atunci, ai să vezi că nimic nu va trece
Din tot ce El va rosti.

De pe cruce, într-una se uită spre tine
Și brațele încă-Și întinde,
Se-ntreabă cu milă: ”De ce oare nu vine?”
Și mila, mai mult Îl cuprinde.

Grăbește de vino, căci amurgul apare
Și frigul îți intră în oase
Și n-ai să mai vezi cea strâmtă cărare
Ce, primul pe ea, Domnul intrase!