Mii de stele stau pe ceruri

Mii de stele stau pe ceruri
autor. Diana G. U

Mii de stele stau pe ceruri,
Însă un-a strălucit,
Ce vestea venirea celui,
Ce a fost El zămislit,
Prin Duh sfânt într-o fecioară,
Mântuire aducând,
Căci era atât de mare,
Dragostea-i pentru pământ.

Răsărea în miez de noapte,
O lumină aducea,
O întreagă omenire,
A văzut cum strălucea,
Strălucea cu umilința,
Când din slavă cobora,
Într-un grajd în pat de paie,
Când El... Domnul se năștea.

Aducea El mântuire,
Primavara aducând,
Azi în inimile care,
Îl urmează doar cântând,
A Sa naștere... iertare,
Omenirii aducea,
Cu o cruce grea în spate,
Când pe Golgota urca.

Vestea mare se-auzise,
Dar și astăzi pe pământ,
A Sa nastere-i vestită,
S-a născut cândva un Sfânt,
Însă nu-i o sărbătoare,
El să sufere venea,
Sărbătoare va fi-n ziua,
Când la cer ne-om înălța.

Să vestim în lumea-ntreagă,
Că odată pe pământ,
S-a născut Mântuitorul,
Cel ce-n veci de veci e Sfânt,
S-a născut Isus... Mesia,
Steaua ce a stralucit,
Aducând o veșnicie,
Timpul cel din infinit.

Prețiosul dar din ceruri,
Ne-a fost nouă dăruit,
Ca să sufere calvarul,
Ca să fie răstignit,
Nu să fie-o sărbătoare,
Suferinta ce a dus,
S-a născut ca să se vadă,
Cine-i Rege... e Isus.
Amin