Miere la Peniel

I se prelinge mierea de pe degete
Adusa de albinele din En-Ghedi
Si părul e ca turmele de pe Galaad
Acest portret lui Ioan s-ar potrivi

Un glas ce striga in pustie
"Sa-i netezim o cale Celui neinvins"
Prin vadul din Iordanul noroios
Dar cu mantaua lui Ilie-ncins

Un fiu al lui Avraam ce boteza cu apa
Caci el era incins cu foc de sus
Si Duhul Sfant striga ca vede coborand
In apa noroioasa, Fiul drag al Tatalui de sus

Ce-si strange graul in granar
Si pleava-n focul vesnic o va arde
Pe cei bolnavi ii vindeca deplin
Si ii apropie pe cei ce sunt departe.

Acum as vrea sa intri in Iordan
Sa te incinzi cu o manta, sa netezesti o cale
S-aduci in casa ta doar mierea Celui inviat
Si orice munte sa-l prefaci in vale

Atunci cei ce-s departe s-or apropia
Si cei pierduti il vor vedea pe Miel.
Fii ca Ioan, fii glasul celui care striga in pustie
Adu-i pe toti cei dragi aici, la Peniel!